Róbert Kálmán Ráduly
Róbert Kálmán Ráduly

Sittings of the Chamber of Deputies of February 18, 2003

Sittings of the Chamber of Deputies of February 18, 2003

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.10 Robert Kalman Raduly - prezentarea unor aspecte legate de modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii;

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Domnul Raduly Robert. Va urma domnul Sever Meşca.

Domnul Róbert Kálmán Ráduly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Anul trecut, la sfârşitul lunii decembrie, am adoptat şi noi o lege care a apărut în Monitorul Oficial pe data de 3 februarie 2003. Este vorba de Legea nr.52, care se referă la transparenţa decizională în administraţia publică.

Aş vrea să vă citesc un singur pasaj din această lege. Alin.2 al art.6 sună în felul următor: "Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin.1, cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare. Anunţul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare.", şi textul curge în continuare.

Aş vrea să mă opresc pe de o parte la această nouă lege şi aş vrea să mă refer, în acelaşi timp, la legile de abilitare şi, în special, la ultima Lege de abilitare, nr.680/2002, prin care am abilitat Guvernul spre a emite ordonanţe.

I-am dat, aşadar, Guvernului, din nou, un cec în alb, fără să îi cerem măcar expuneri de motive, fără să îi solicităm măcar anumite proiecte de modificări de text, fără să vedem nimic. Aşa s-a putut întâmpla că, pe perioada vacanţei parlamentare, în luna ianuarie, au fost adoptate o serie de ordonanţe, pe baza acestei legi de abilitare, ordonanţe care frizează de foarte multe ori ridicolul. Săptămâna trecută m-am referit la unul dintre aceste cazuri punctuale - era vorba de acest impozit generic pe televiziune şi radiodifuziune.

Astăzi, vă voi aduce punctual un alt exemplu pentru a vă arăta că a da cecuri în alb Guvernului este o greşeală. Este vorba de modificarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, şi aş vrea să vă spun că, prin modificarea care a fost adoptată în luna ianuarie, Guvernul a reuşit să facă un pas înapoi în timp, până în anul 1924, şi să relegifereze o situaţie care, cu greu, în anul 2000 a fost până la urmă înlăturată.

Aş vrea să vă citez dintr-o analiză făcută de Departamentul pentru analiză instituţională şi socială de pe lângă domnul prim-ministru Adrian Năstase în legătură cu acest subiect: "Reintroducerea avizului unui minister sau organ de specialitate pentru constituirea unei organizaţii neguvernamentale reprezintă o involuţie faţă de actuala reglementare în domeniu. Reprezentanţii societăţii civile, în cadrul discuţiilor premergătoare elaborării Ordonanţei Guvernului nr.26/2000, şi-au exprimat dezacordul faţă de practica instituită prin vechea lege, Legea nr.21/1924. Mediul asociativ din România recunoaşte acest punct din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 ca pe unul din cele mai liberale şi democratice drepturi câştigate în domeniu." Iată, aşadar că, un drept liberal şi democratic câştigat în anul 2000 este, după numai doi ani, în ianuarie 2003, înlăturat de actualul guvern.

Peste câteva zile, în momentul în care va intra în vigoare această ordonanţă apărută, se va reînvia o veche modalitate pe care eu am denumit-o "amendamentul sacoşa". Cei care doresc să facă organizaţii neguvernamentale, asociaţii sau fundaţii, se suie în tren sau în maşină cu sacoşa în mână, vin până la minister, predau sacoşa, iar în schimbul acelei sacoşe, iau un aviz de la un minister. Dacă sunt mai multe ministere care trebuie să acorde avizul, vor veni cu mai multe sacoşe pe care le vor preda. Practica ne-a arătat însă un lucru poate şi mai grav decât faptul că avizele care se luau până acum, nu de puţine ori erau luate pe căi aşa cum vi le-am descris mai devreme. Ministerele şi-au permis ca, până în anul 2000, să facă amendamente la statutele care au fost adoptate prin voinţa părţilor.

Noi credem că singura forţă de drept, pe baza separaţiei puterilor în stat, îndreptăţită să constate dacă acordul de voinţă al părţilor consfinţit este legal sau nu, trebuie să fie tribunalul, deci forţa justiţiei, nicidecum a Executivului. Drept urmare, voi solicita, şi sper că şi alţi colegi vor fi de acord, ca acest amendament să fie înlăturat cât se poate de repede, să revenim la spiritului mileniului III şi să nu avem spiritul retrograd din 1924.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.