Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Dacă treb'e, oare o fi şi musai?" sau "Deşteaptă-te române!"

"Dacă treb'e şi e musai, atunci treb'e!" Cam astfel s-ar putea exprima, într-o gândire profundă de tip P.S.D., relaţiile protocolare pe care partidul de guvernământ le are cu Uniunea culturală a maghiarilor din România, care, de fapt, numai culturală nu este. Fiindcă, dacă ar fi uniune politică sau măcar partid politic, ar fi trebuit şi dânsa să se fi înregistrat la tribunal în vara acestui an, după cum au procedat toate forţele politice româneşti. Doar ne pregătim pentru alegerile locale, generale şi prezidenţiale din vara - toamna anului 2004, când, probabil, din nou domnul avocat Frunda Gheorghe va candida pentru postul de manager cultural, ca să nu spun de preşedinte al României, nu?

Problema este că U.D.M.R. a simţit momentul dificil în care se află Partidul Social Democrat şi încearcă să profite, fiindcă nu se ştie când va mai avea o asemenea ocazie.

După diversele declaraţii şi acţiuni iredentiste şi nesancţionate, de tip "constituirea Ţinutului Secuiesc", modificarea Constituţiei pentru introducerea limbii maghiare în justiţie, formă mascată de transformare a României în stat multinaţional prin oficializarea completă a limbii maghiare, a venit şi momentul redezvelirii unei statui - "Hungaria milenară" - la Arad, sub noul nume de "Statuia Libertăţii", de fapt reinstalarea monumentului celor 13 generali care au ucis mişeleşte 40000 de români în anii 1848 - 1849, acţiune care constituie o imixtiune fără nici un fel de scrupule în problemele interne ale statului român.

Citind scrisoarea de răspuns a premierului Adrian Năstase, adresată omologului său maghiar zilele trecute, nu poţi să nu observi tonul conciliant pe care îl foloseşte, cât şi motivaţiile penibile de tipul "Eu aş fi de acord, dar opinia publică din România are o sensibilitate foarte pronunţată legată de mesajul pe care acest monument îl poartă". Ca urmare, propune înfiinţarea unui Parc al Reconcilierii, tot la Arad, şi, cu frică, pentru a nu supăra, aminteşte cu o "voce mică" de propunerile româneşti legate de Fundaţia Gojdu, de liceul bilingv, muzeul memorial şi biblioteca Emanuil Gojdu. E jalnic! Sau, mai exact, sunteţi jalnic, domnule prim-ministru, prin modul în care puneţi problemele de reciprocitate şi, mai ales, prin tonul de domnişoară smiorcăită care stă cu mâna întinsă - "Da' dacă va primi ceva..." Dar, mai ales, vă jucaţi în mod foarte periculos cu focul.

Nu vedeţi obrăznicia de care dau dovadă colegii dumneavoastră parlamentari udemerişti, care, zilele acestea, au înaintat la Camera Deputaţilor două proiecte de lege, înregistrate sub denumirea provizorie P.L.nr.521 şi P.L.nr.522, pentru înfiinţarea unor comune ce ar trebui să se desprindă din comuna Siculeni şi în a căror expunere de motive se face abstracţie de istoria multimilenară a poporului nostru pe aceste meleaguri? Iar pentru ca obrăznicia să fie deplină, se fac trimiteri directe la denumirile acestor localităţi în limba maghiară, în concordanţă cu Legea administraţiei publice pe care le-aţi făcut-o cadou!

Nu credeţi că s-a atins o anumită limită în ceea ce priveşte "libertatea de a ucide români", de a judeca istoria cu măsuri diametral opuse, în funcţie de interesele pe care le are UDMR-ul?

Rezoluţia Comisiei Monumentelor Istorice, care nu şi-a dat avizul, nu vă spune nimic? Dar dorinţa populaţiei din Arad şi, mai ales, din întreaga Transilvanie, care nu doreşte reamplasarea acestui monument, este luată în considerare?

Aşteptaţi cu o lipsă de reacţie totală zilele de 15 - 16 octombrie, când vor fi convocate Consiliile locale Secuieşti care îşi vor alege delegaţii la Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania, adică la viitorul organ executiv al aşa-zisei "autonomii transilvane"?

Nu doriţi să observaţi modul în care se exprimă udemeriştii - atunci când fac referiri la trecut "doresc să reconcilieze viitorul", iar, atunci când fac referiri la viitor, "doresc să interpreteze obiectiv trecutul"?

Asigurarea identităţii culturale, retrocedarea "in integrum" a pământurilor, pădurilor, apelor luate cândva cu japca, învăţământul separat în limba maghiară, administraţia proprie, justiţia proprie, armata şi poliţia "naţională" şi toate celelalte sunt paşi mărunţi dar siguri pentru crearea unei "Ungarii Mari" pe teritoriul unei Românii tot mai mici, ca urmare a negocierilor pierzante pe care le tot ducem cu vecinii noştri pentru a nu-i supăra!

Dacă tot doresc să ridice un monument unor criminali, de ce nu îl ridică în Ungaria? Pentru ce vor să facă pelerinaj în România? Sau poate speră la o Românie fără Transilvania, ca şi cea din 1940?

Deşteaptă-te române!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.