Parliamentary debates

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna Mihaela Mândrea.

Doamna Mihaela Muraru-Mândrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este cu privire la libertatea presei.

Pe parcursul audienţelor pe care le-am acordat la biroul meu parlamentar, sâmbătă 14 februarie 2004, mai multe persoane mi-au relatat un lucru incredibil, şi anume că un intelectual arădean a transformat "mitingul ilegal" din Piaţa Pompierilor într-o manifestare de ură împotriva presei arădene.

De ce miting ilegal? Pentru că asociaţia "Vatra Românească" nu avea autorizaţie pentru a manifesta în Piaţa Pompierilor, primăria propunându-i Piaţa Avram Iancu. Fără să ţină cont de faptul că întrunirea nu era legală, peste o sută de persoane au ascultat cântece patriotice având în vedere comemorarea corifeilor Marii Uniri, după care au început să scandeze printre altele: "Jos Statuia". Nemulţumit că participanţii sunt într-un număr atât de mic, unul dintre conducătorii acţiunii, profesor de istorie cunoscut pe plan local, a început să dea vina pe presă, cum că ar fi dezinformat lumea cu privire la ilegalitatea acţiunii, ţipând plin de furie către jurnalişti: "Sunteţi lipsiţi de orice moralitate. Meditaţi şi plecaţi din această instituţie care este presa. Nu vă este ruşine? Faceţi bine şi mergeţi la şcoala primară. Vreţi să ne aţâţaţi unul împotriva altuia?"

Când spui vatră românească, te aştepţi la tradiţionala bunătate şi blândeţe a poporului nostru care a construit cu greutate şi răbdare lumea românească. Când te gândeşti la organizaţia "Vatra Românească" - cu siguranţă că îţi reprezinţi patriotismul şi spiritul ales al înaintaşilor, dar şi al contemporanilor noştri.

Mă întreb atunci, de unde atâta ură şi neînţelegere împotriva unor cetăţeni care îşi câştigă existenţa scriind "când cerneala s-a scumpit, cu cerneala neagră de pe suflet", cum rostea cu genialitate poetul Cezar Ivănescu prin anii '80, strivit de sărăcia totalitaristă.

Să urliiiiii... împotriva presei la o manifestare neautorizată, dar care se vrea mobilizatoare şi susţinătoare a unor idei nu tocmai pacifiste, insultând jurnaliştii şi jurnalele lor care până una alta sunt oglinda vieţii noastre, mi se pare un lucru de neiertat.

În România presa este liberă.

Ne-am străduit, prin legislaţia pe care am creat-o, ca acest lucru chiar să se întâmple, iar dacă unii dintre noi cerem încă pedepsirea jurnaliştilor pentru calomnie, mă întreb, ce pedeapsă ar trebui să cerem pentru cei care calomniază presa, spunând, de exemplu: că ziarul Adevărul este aservit puterii; că un ziarist are un pix otrăvit aservit primarului; că Agenda zilei este o fiţuică; că Jelen este aservit...; că trebuie alungat din piaţă ziarul Observatorul?

Când mi s-au relatat aceste lucruri am crezut că poate se exagerează, şi atunci l-am întrebat pe inspectorul şef al poliţiei municipale Arad, care din nefericire mi-a confirmat starea de fapt, spunându-mi chiar că poliţiştii aflaţi pe poziţii s-au îndreptat spre jurnalişti, pentru a-i proteja de furia protestatarilor.

Îmi este greu să cred că am avut de a face cu o manifestare plină de patriotism şi cred că termenul cel mai nimerit este: de huliganism politic, iar dacă în această piaţă au fost puşi la zid jurnaliştii şi jurnalele lor, având în vedere şi că acum câţiva ani jurnalistul Lucian Valeriu a fost aproape omorât în bătaie, solidarizându-i-se apoi toată presa naţională, am putea propune celor interesaţi în aşezarea liniştii şi păcii ca, în această piaţă incendiară, să proiectăm (poate prin remodelare) primul monument al libertăţii presei din Europa centrală şi de est.

Stimaţi colegi,

Vă rog să consideraţi această declaraţie ca un protest împotriva celor care încearcă să îngrădească în vreun fel libertatea presei.

Avem nevoie de o presă matură, profesionistă şi liberă care să asigure transparenţa vieţii politice româneşti, în spiritul valorilor naţionale şi europene: libertate, adevăr, solidaritate! Vă mulţumesc.