Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Gheorghe Dinu, va urma doamna Amalia Bălăşoiu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "De ce nu se vrea reabilitarea căii ferate? Cine suportă pierderile din acest sector?"

Modul cum sunt cheltuiţi banii la calea ferată a făcut de mai multe ori obiectul unor anchete de presă şi chiar ale organelor de cercetare penală, inclusiv ale unor organisme ale Uniunii Europene.

Recenta ştire difuzată de mass-media privind scutirea de către Guvern a CNCFR S.A., SNT Marfă, SNT Călători, de plata unor uriaşe datorii către bugetul statului, mă fac să reamintesc că am făcut numeroase intervenţii de la tribuna Camerei Deputaţilor, declaraţii politice şi interpelări, asupra modului cum este administrată calea ferată, cum sunt cheltuiţi banii publici din acest sector, inclusiv împrumuturile externe contractate cu garanţia statului român.

Spargerea fostei SNCFR şi divizarea ei în peste 40 de entităţi a dus la disiparea slabelor resurse, dar şi a răspunderilor, a creat teren propice pentru risipă şi corupţie.

În anii '93-'94, fosta SNCFR a plătit unui consorţiu străin suma de 2 milioane mărci germane la vremea aceea pentru un studiu privind reabilitarea căii ferate. Nimic din acel studiu nu s-a aplicat şi nu-mi pot imagina cum poţi cheltui atâţia bani şi să nu foloseşti nimic de pe urma cheltuirii acestora.

Am promovat în anul 2002 proiectul unei Legi a administrării şi exploatării căii ferate prin care propuneam reunirea într-un întreg, sub forma unui holding, a tuturor componentelor administraţiei căii ferate cu capital de stat, aşa cum a mai fost şi cum este şi în prezent în toate ţările europene, ceea ce, în opinia mea, dar nu numai a mea, ar fi dat mai multă coerenţă activităţii feroviare şi ar fi stopat risipa inutilă de resurse, ce are loc în prezent prin costurile administrative exagerate, prin plăţi de TVA şi comisioane bancare pentru decontările între societăţile feroviare, ce au aceeaşi sursă, capitalul de stat, adică banul public.

Din păcate, proiectul de lege nu a fost însuşit nu atât de ministrul Mitrea, cât de cei din eşalonul 2 al conducerii Ministerului Transporturilor, menţinuţi pe posturi din vechea guvernare şi care, trimişi la discuţii sau avizare, s-au opus vehement legii, deoarece prin această reunificare a administraţiei feroviare îşi vedeau periclitate interesele proprii.

Nu înţeleg nici eu personal şi nici marea masă a personalului feroviar de ce nu se vrea comasarea capitalului de stat la calea ferată? De ce nu se vrea o coordonare unitară a activităţii feroviare, o gestionare mai eficientă a banului public, a infrastructurii şi a patrimoniului feroviar?

Cine răspunde de haosul creat la calea ferată, de pierderile uriaşe generate de proasta gestionare a acestui sector? Pierderi care, iată, acum sunt trecute la datoria publică, adică sunt suportate din buzunarul nostru, al tuturor.

Domnilor guvernanţi, aş dori ca lângă pierderile pe care recent le-aţi trecut la datoria publică să adăugaţi şi sumele pe care anul acesta le-aţi acordat din bugetul de stat sectorului feroviar şi după ce aţi făcut calculul să vă gândiţi care ar fi modalitatea de rentabilizare a acestui sector de care nu se poate lipsi economia naţională, astfel ca să nu mai fie necesară din timp în timp această operaţiune de ştergere a uriaşelor datorii acumulate. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.