Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Costel Marian Ionescu.

Deputaţii Ion Mocioalcă, Tiberiu Zbârcea, Ion Bozgă au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Proasta gestionare a infrastructurii de transport, premisă de catastrofă".

În decursul exercitării mandatului meu de deputat, am avut numeroase propuneri legislative şi intervenţii de la tribuna Camerei Deputaţilor, prin care am încercat sensibilizarea Executivului la problemele grave ale sectorului transporturilor terestre. Din păcate, ultimele evenimente rutiere, care au culminat cu catastrofa rutieră de la Mihăileşti, Buzău, soldată cu numeroşi morţi şi răniţi, tind să-mi dea dreptate.

Proasta gestionare a modului de transport terestru, încărcarea excesivă a infrastructurii rutiere în timp ce infrastructura feroviară nu este utilizată nici 30% din capacitatea sa pentru transportul mărfurilor creează premise pentru accidente şi chiar catastrofe, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat.

Reamintesc că, în anul 2002, am promovat o iniţiativă legislativă pe care Guvernul şi majoritatea parlamentară mi-au respins-o, ce viza completarea art.22 din Ordonanţa Guvernului nr.19/1997 privind transporturile, în sensul obligării Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ca la acordarea autorizaţiilor şi licenţelor pentru efectuarea transportului pe drumurile publice, să întreprindă studii şi analize privind numărul de autorizaţii şi condiţiile de acordare pe fiecare relaţie şi mod de transport, astfel încât să se asigure utilizarea optimă atât a infrastructurii rutiere, cât şi a celei feroviare, potrivit cu capacitatea de trafic a fiecăreia, pentru creşterea gradului de siguranţă a transportului şi a protecţiei mediului.

Personal, mă deplasez între Braşov şi Bucureşti, săptămânal, şi nu pot să nu observ ce mastodonţi de zeci de tone circulă între Braşov şi Comarnic, autocisterne încărcate cu produse chimice sau combustibili, adevărate bombe pe roţi care, pe Valea Timişului sau Valea Posadei, spre a se putea înscrie în curbele de aproape 180 de grade, sunt obligate să ocupe ambele sensuri de circulaţie.

Nu mai departe cu zece-cincisprezece zile în urmă, la de-acum celebra curbă a morţii de la Comarnic, şi presa românească a făcut mult caz despre această situaţie, care parcă prevedea nenorocirea de la Mihăileşti, Buzău, un camion încărcat cu 20 de tone de fier vechi, la sfârşitul coborârii pe pantele Văii Posadei, nu mai poate frâna, se răstoarnă şi provoacă un accident rutier cu consecinţe extrem de grave pentru şofer, mijloc de transport, şosea şi zona înconjurătoare.

Acest gen de accident n-a fost singular. Cu câteva luni în urmă, un alt camion încărcat cu var se răstoarnă în acelaşi loc, iar într-un an destul de apropiat, înainte de a se construi parapetul de beton din zonă, construit de fapt din acelaşi motiv, un camion scăpat din efectul frânării s-a oprit în şcoala din zonă şi numai neconcordanţa între programul şcolar şi momentul accidentului, a făcut ca urmările acestuia să nu fie catastrofale.

Domnule ministru Miron Mitrea, mă adresez dumneavoastră ca specialist în transportul auto acum, nu consideraţi că trebuie luate măsuri necesare pentru a se introduce ordinea în acest domeniu? De ce se umblă doar la efecte şi nu la cauze? Cum puteţi dumneavoastră, şi nu numai dumneavoastră, ca specialist auto, dar şi specialiştii din administraţie şi internelor, care au văzut la viaţa domniilor lor foarte multe accidente, să nu observaţi că unui camion de 20 tone frâna pe o pantă de 20-30 la mie pe distanţe de 15-20 km, i se încing saboţii de frânare, iar sistemul de frânare este extrem de periclitat?

Nu este neapărat opinia unui specialist în transporturi auto, dar vă pot spune, ca fost feroviar, că transportul feroviar pe pante mari se desfăşoară de zeci de ani după reglementări europene stricte consacrate de o experienţă îndelungată. Astfel, un tren cu mai mult de 1500 de tone care este în drum de la Braşov spre Predeal, este descompus în Braşov în două cupluri, tocmai pentru a nu se pune în pericol efectele frânării.

De asemenea, la Predeal, absolut toate trenurile care vin spre Braşov sau se îndreaptă spre Bucureşti, au prevăzută proba frânei.

Tradiţiile arată, fără putinţă de tăgadă, că cel mai sigur mod de transport rămâne totuşi cel feroviar. De ce nu utilizăm infrastructura căii ferate pe care şi aşa trebuie s-o menţinem funcţională cu bani grei şi nu reducem drastic numărul mastodonţilor de pe şosele care pe lângă că ne deteriorează grav drumurile, şi aşa aflate în stare deplorabilă, mai pun în pericol şi securitatea celorlalţi participanţi la trafic.

Probabil că acordarea de autorizaţii şi licenţe de transport este profitabilă pentru unii.

Catastrofa de la Mihăileşti constituie un serios semnal de alarmă şi pentru braşoveni. De ani de zile, guvernanţii discută despre necesitatea unei şosele ocolitoare a Braşovului, pentru ca traficul greu în tranzit să nu mai străbată municipiul. Ce s-ar întâmpla dacă o asemenea explozie s-ar produce în oraş, pe bulevard, în dreptul gării, de exemplu?

De ce nu se întreprinde nimic pentru ca lucrările la ocolitoare să demareze şi să se execute de urgenţă, înainte de a se produce o catastrofă cu consecinţe imprevizibile şi incalculabile? Catastrofa de la Mihăileşti, pentru cei ce vă aflaţi astăzi la guvernare, vă îndeamnă să trageţi învăţămintele cuvenite din aceste accidente deosebit de tragice şi să vă determine, printr-o politică înţeleaptă în transporturi, alegerea mijlocului de transport cel mai potrivit felului mărfii, ţinând cont de această politică şi de semnalele venite de la opoziţie.

Domnule ministru Mitrea, repet, de ce trebuie ca infrastructura feroviară să stea nefolosită, în timp ce infrastructura rutieră trebuie să fie sufocantă de tot felul de tiruri, care mai de care mai încărcate şi mai periculoase, unele adevărate bombe pe roţi, aşa cum s-a întâmplat la Mihăileşti.

Chiar este necesar şi oportun să închideţi 3000 km cale ferată încărcând şi mai mult infrastructura rutieră? Oare, într-adevăr, în România nu mai e nevoie de cale ferată?

Răspunsul nu poate fi decât unul singur: actuala politică în transporturi este catastrofală. La propriu. Oare câţi oameni trebuie să mai moară pentru a se face ordine în transporturi?

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.