Parliamentary debates

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Vă propun, după aceea, să ne oprim cu segmentul de declaraţii, pentru a trece la discutarea punctelor legislative de pe ordinea de zi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, în ziua de 15 martie, sărbătorim ziua revoluţiei maghiare, sărbătoarea naţională a maghiarilor de pretutindeni.

Ca parte integrantă a primăverii europene, revoluţia maghiară prin programele sale viza desfiinţarea radicală a relaţiilor feudale, democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice, nu numai pentru comunitatea maghiară, ci şi pentru celelalte popoare din spaţiul carpato-dunărean.

Mişcările din Transilvania, din luna martie, prefaţau o revoluţie paşnică, atât prin programul de la Cluj, cât şi prin manifestaţiile populaţiei maghiare de la Târgu Mureş. Dieta Transilvaniei, din ziua de 29 mai, a adoptat legi importante, atât pentru poporul maghiar, cât şi pentru naţiunea română, cum a fost: desfiinţarea iobăgiei, suportarea în comun de către toţi cetăţenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetăţeneşti şi religioase ale românilor şi noua lege a presei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni. Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele paşoptiste, de multe ori sunt greşit sau tendenţios interpretate. Una dintre acestea ar fi teza formulată de unii politicieni sau pseudoistorici, care afirmă că, în timpul revoluţiei, în luptele cu revoluţionarii maghiari şi-au pierdut viaţa peste 40.000 de români.

După datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridică la 4.425 de persoane, iar ale saşilor la 244 de suflete. Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Bariţiu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluţiei române, a estimat aceste pierderi la circa 6.000 de oameni.

După analiza componenţei etnice a diferitelor unităţi ale armatei revoluţionare maghiare, românii au luptat într-un număr de aproape de 30.000 în armata revoluţionară ungară, în timp ce oastea lui Avram Iancu din Munţii Apuseni se ridica la 30.000 - 40.000 de oameni.

Prin urmare, evenimentele din anii 1848 - 1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două naţiuni şi nu duşmănia faţă de revoluţia maghiară, cum se întâmplă şi în zilele noastre.

Din păcate, evenimentele paşoptiste sunt tendenţios interpretate şi se îndeamnă la ură şi lipsă de toleranţă faţă de populaţia maghiară din Transilvania.

Necunoaşterea exactă a evenimentelor îngreunează apropierea reală între cele două naţiuni. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Pentru cei care n-au putut lua cuvântul astăzi, să depună în scris declaraţiile pe care le pregătiseră sau, dacă nu, să se reînscrie pentru săptămâna viitoare.

Facem o pauză de 10 minute şi reluăm lucrările cu punctele de pe ordinea de zi.