Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Bărbuleţiu.

Va urma domnişoara deputat Roberta Alma Anastase.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Declaraţie mea politică vizează intervenţia publică de ieri a fostului preşedinte al României, domnul Ion Iliescu, care refuză ideea de a fi inculpat în dosarul mineriadei, pe motiv că ar fi o ruşine naţională pentru o persoană care a ocupat cea mai înaltă funcţie în stat.

Declaraţia domnului Ion Iliescu conţine mai multe idei, care contrazic valorile democratice atât de dragi fostului preşedinte şi atât de invocate în discursurile sale politice de după 1989.

În primul rând, fostul preşedinte uită că o persoană, fie ea şi şef de stat, nu este mai presus de lege. Aşa spune un principiu constituţional, este adevărat, nu prea respectat în România de după Revoluţie, inclusiv de cei care în iunie 1991, instigaţi şi toleraţi de conducerea de atunci a ţării, au transformat legea în "bâte", aplicând-o şi aplicându-le după bunul lor plac. Faptul că un fost preşedinte nu a reuşit să dezlege misterul mineriadelor din România, ar trebui, într-adevăr, să reprezinte o ruşine a celor 11 ani de mandat prezidenţial, aflat după interpretările unor jurişti, la limita încălcării Constituţiei.

Uşurinţa cu care domnul Iliescu face trimitere la "ruşinea naţională", când este vorba de o acţiune în justiţie, aminteşte de timpurile pe care le credeam de mult apuse. După 15 ani, fostul şef al statului dovedeşte că nu a înţeles niciodată principiul democratic al separaţiei puterilor în stat, darămite să-l aplice sau să-l respecte.

Şi nici nu avea cum, pentru că democraţia originală făurită de Ion Iliescu a însemnat încălcarea legilor, şi nu respectarea lor. Ion Iliescu oferă o notă naţională ruşinii, care ar trebui să-l cuprindă, când este vorba de mineriade, în încercarea de a legitima acţiunea democratică din iunie 1991, desfăşurate - chipurile - în numele poporului şi al idealurilor Revoluţiei.

Să nu uităm că fostul preşedinte a fost implicat activ atunci, dacă ne gândim numai la declaraţiile prin care asmuţea minerii în Piaţa Universităţii, sau la cele de mulţumire adresate acestora pentru "curăţenia" făcută, "curăţenie" care - din păcate - a lăsat în urmă atâtea victime.

Pentru acele victime, ruşinea ar trebui să aparţină fostului preşedinte. Ca atare, cred că era de datoria fostului şef al statului să facă lumină în acest caz. Ar fi fost un demers onorabil, o datorie naţională, o reparaţie morală, benefică pentru întreaga societate românească. Ion Iliescu a ratat, însă, această şansă, de fiecare dată când a locuit la Palatul Cotroceni.

Cred că a sosit timpul ca fostul preşedinte să lase justiţia să facă dreptate şi să scoată adevărul la suprafaţă în acest caz. Ion Iliescu ar trebui să participe la acest proces, dacă nu are ce să ascundă. Altfel, minerii vor fi tot timpul "vinovaţi fără vină" pentru ceea ce s-a întâmplat în iunie şi vor purta acest stigmat, fără a şti vreodată care au fost jocurile de culise şi cine au fost adevăraţii beneficiari.

Cert este că, în urma acestor evenimente, România a avut numai de pierdut. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.