Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Petru Movilă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Movilă:

Bună ziua.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Iaşi, 14 decembrie 1989".

Despre Revoluţia din Decembrie 1989 s-au scris şi s-au spus, probabil în egală măsură, adevăruri şi neadevăruri, dar mai sunt multe adevăruri de spus. Cert este că a avut de toate: momente sublime, eroi, călăi, dintre care unii s-au transformat mai apoi în eroi, şi eroi adevăraţi care au fost daţi uitării.

Pe 22 decembrie vom sărbători, ca în fiecare an din 1989 încoace, Ziua Revoluţiei Române. Se vor împlini 16 ani din ziua în care, în prezenţa şi la presiunea unei mulţimi uriaşe adunate în actuala Piaţă a Revoluţiei, dictatorul Ceauşescu a fugit. Momentul este considerat, în mod convenţional, ca reprezentând victoria Revoluţiei şi căderea dictaturii.

Tot de 16 ani, aniversarea Revoluţiei este însoţită de cinstirea memoriei celor care au căzut atunci, dar şi de manifestări de respect şi cinstire a celor care au participat efectiv la evenimente, punându-şi viaţa în pericol şi care se mai află în viaţă. Alături de toate acestea nu sunt date uitării oraşele care au avut un rol iminent în declanşarea şi victoria Revoluţiei: sunt cinstite, în mod deosebit şi firesc, Timişoara şi Bucureşti.

E la fel de firesc este să nu uităm acele comunităţi şi oraşe care au pregătit Revoluţia şi, în acest sens, la loc de frunte se situează Municipiul Iaşi.

Voi sublinia doar momentele esenţiale ale evenimentelor de la Iaşi din 14 decembrie 1989. Aşadar, în dimineaţa acelei zile, în decembrie 1989, ieşenii au observat în Piaţa Unirii şi pe străzile care duceau spre piaţă o concentrare neobişnuită de uniforme militare, de maşini de pompieri şi miliţie, de indivizi care se mişcau permanent pe distanţe mici şi trăgeau cu urechea, atenţi la tot ceea ce se petrecea în jur. Oamenii au înţeles foarte repede despre ce este vorba, întrucât în 14 decembrie, precum şi în zilele anterioare, în tot oraşul au circulat fluturaşi care chemau populaţia la o mare manifestaţie în Piaţa Unirii împotriva condiţiilor de viaţă, devenite insuportabile - şi a regimului politic. Iniţiatorii acestei acţiuni intuiseră foarte bine că o asemenea manifestaţie se putea transforma uşor într-o largă mişcare de contestare a regimului şi chiar un început al răsturnării acestuia.

Acest lucru, însă, l-au înţeles şi autorităţile care au luat măsuri drastice: cu o zi înainte au fost arestaţi toţi liderii mişcării: Cassian Maria Spiridon - scriitor, Ştefan Pruteanu - profesor universitar, Vasile Vicol - inginer, Aurel Ştefanachi - scriiror, Ionel Săcăleanu - inginer, Valentin Odobescu - jursit.

În toate instituţiile, îndeosebi în universităţi, au fost convocate, în chiar ziua de 14 decembrie, adunări generale de partid, iar oraşul a fost, practic, ocupat de trupe ale armatei şi securităţii. Cu toate acestea, în acea zi, la Iaşi, au fost acţiuni de răsturnare a lui Ceauşescu, aşa cum fusese gândită de iniţiatori.

Revoluţia a izbucnit peste câteva zile la Timişoara şi apoi la Bucureşti. Era clar că regimul din România nu mai avea multe zile în condiţiile interne şi externe de atunci. Asta nu înseamnă, însă, o diminuare a meritelor celor care, efectiv, au participat la Revoluţie. Este o datoria noastră, a Parlamentului României şi a tuturor cetăţenilor ţării, ca azi, la 16 ani de la acele evenimente, să nu uităm că primele semne ale Revoluţiei au avut loc la Iaşi. Numai un concurs particular de împrejurări - cum se întâmplă de atâtea ori în istorie - a făcut ca Revoluţia, în toată amploarea ei, să nu înceapă pe 14 decembrie la Iaşi. Sunt convins însă că dacă nu se declanşau evenimentele de Timişoara şi bucureşti, în scurt timp Iaşiul, în care tensiunea creştea zi de zi, ar fi declanşat o nouă mişcare, de data aceasta hotărâtare.

Ca deputat de Iaşi, doresc ca, de la această înaltă tribună a Parlamentului României, să-i felicit pe ieşeni pentru evenimentele de acum 16 ani, ca şi pentru curajul lor şi să afirm, cu toată convingerea, că Iaşiul a fost şi este un mare centru cultural, dar şi un oraş cu un mare potenţial de schimbare socială, aflat mereu în mijlocul evenimentelor istorice determinante ale poporului român.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.