Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Emil Strungă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi, pe care o prezint atenţiei dumneavoastră, este "Politica - între scandal şi ironie".

Lumea politică românească se află, de câteva săptămâni, într-o agitaţie, pare-se, de o perplexitate unică, inegalată, până acum, de nici un alt eveniment politic ce a avut loc de la schimbarea petrecută în anul 2004: autosuspendarea domnului Adrian Năstase din funcţia de preşedinte executiv al PSD, până când scandalul averilor unuia dintre cei mai influenţi oameni politici se va clarifica într-un fel.

Acum, poate, mai mult ca oricând, cu ocazia tuturor exprimărilor celor de la vârful PSD, se va putea vedea cât de la stânga este cel mai pare partid politic din România. Mai degrabă, cred că este vorba de unul dintre miturile politice care s-au instalat în România postrevoluţionară, mit care s-a construit pe dezorientarea din primii ani de după revoluţia din decembrie şi care a început să cunoască disoluţia, nu numai din pricina adversarilor politici, ceea ce este normal, ci chiar a celor care l-au făurit.

Opinia publică este inflamată! Carierea politică a domnului Adrian Năstase pare a fi pe sfârşite!

Această sentinţă este trâmbiţată dinăuntru şi dinafară cu o pasiune fără precedent.

Domnul Dumitru Bentu (din sală):

Îţi vine să crezi!

Domnul Emil Strungă:

Da, îmi vine să cred acest lucru. Şi dacă dumneavoastră doriţi să dialogăm pe această temă, o putem face, dar am rugămitea să îmi creaţi momentul de a-mi citi până la capăt declaraţia politică.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Vă rugăm noi, dumneavoastră citiţi, că dialogăm noi!

Doamna Daniela Popa:

Vă rog, nu dialogaţi cu sala.

Iar la declaraţiile politice nu există drept la replică.

Vă rog, domnule deputat, continuaţi.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Atunci, din moment ce nu am dreptul să dialoghez, o să-mi permit să aştept, până când dumneavoastră o să-mi creaţi condiţiile de a continua.

Voci din partea PSD:

Haide, domnule, lasă!

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Declaraţi de Tăriceanu, lăsaţi-l pe Năstase în pace!

Doamna Daniela Popa:

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc.

Această sentinţă este trâmbiţată dinlăuntru şi dinafară cu o pasiune fără precedent. Spectacolul este mirobolant, spiritele aprinse, energiile concentrate până la incendiu. Cu siguranţă că, peste câteva săptămâni, nu va mai rămâne nimic din toate acestea decât o amintire: pentru unii, frumoasă, pentru alţii, de coşmar.

Ceea ce contează acum este spectacolul mediatic care se desfăşoară în logica nu numai de unii ştiută, iar de alţii receptată. Ceea ce nu sesizăm şi nu vom realiza decât târziu, spre sfârşitul decăderii şi înmormântării lui Zeus (aşa cum scriu jurnalele, numindu-l pe liderul social-democrat), este că întâmplări de genul acesta sunt simptomatice pentru lumea politică românească, în continuă decădere, dar dominată de dorinţa de reformă, populată de oportunişti şi baroni, constrânsă de patimile democraţiei cultivate în maniereă personală, subjugată de grupuri de interese şi, în final, amendată de cei în care ea îşi găseşte raţiunea ei de a fi: alegătorii.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

De Patriciu ai auzit?

Domnul Emil Strungă:

Moştenirile dubioase pe care le primesc pe bandă rulantă lideri PSD nu reprezintă decât o metodă de a spăla bani şi de a ascunde escrocherii financiare.

Acum privim cu perplexitate la zâmbetele şi ironiile colegilor social-democraţi ai domnului Adrian Năstase, fericiţi că scapă de unul dintre cei mai redutabili dintre ei. Din nou, ceea ce nu sesizăm este că, în continuare, aceiaşi colegi cultivă inconsecvenţa, susţinându-l pe Năstase la şefia Camerei Deputaţilor.

Nu cred că cea mai potrivită atitutine a unui om politic trebuie să urmeze instinctele, frustrările şi complexele personale, astfel încât un scandal în care ar fi vizat, să fie interpretat ca lucrătură, complot, vendetă ş.a.m.d. Ar trebui ca primul reflex al unui politician să fie dictat de responsabilitate.

În urma scandalului privind averea mătuşii Tamara, domnul Adrian Năstase ar trebui să-şi prezinte demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Această demisie se impune cu atât mai mult cu cât domnia sa este urmărit penal în Dosrul Zambaccian şi, până la pronunţarea justiţiei, prezentarea demisiei sau măcar a autosuspendării din funcţia de preşedinte se impune ca o necesitate.

În fine, vă mulţumesc.