Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareş Mănescu nu este prezent, Dan Mihai Marian nu este, domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Ştim cu toţii că dosarul de legi şi alte acte normative privitoare la mediu a fost şi rămâne unul dintre cele mai dificile.

Aşa se face că, în cursa contra cronometru declanşată de procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar în domeniu, am generat sute de acte normative referitoare la mediu, la care se adaugă convenţii internaţionale ratificate. Toate acestea formează, însă, un conglomerat de texte de cele mai multe ori contradictorii, foarte complicate şi cu suprapuneri evidente.

În prezent, se află în dezbatere, la comisii, Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, o directivă cheie, care responsabilizează agenţii economici faţă de problemele de mediu. Prin transpunerea acestei directive am declanşat lupta împotriva produsului intern brut negru, cum îi zic ecologiştii şi tindem spre un p.i.b. verde care internalizează şi efortul economic al protecţiei mediului.

Sunt circumspect, însă, într-o singură privinţă. Rezerva mea vizează capacitatea administrativă a autorităţilor de a acţiona conform acquis-ul comunitar nu doar de a adera la obiectivele Uniunii Europene.

Instituţiile statului de la nivel central şi local, precum şi mediul economic manifestă o inerţie în efortul de conformare la normele europene.

Vizavi de această directivă, în urmă cu câteva luni, se anunţa că dintr-un număr de 716 firme care intră sub incidenţa ei, doar 13 au obţinut, până în octombrie anul trecut, autorizaţia integrată de mediu pentru a putea pătrunde pe piaţa europeană.

În condiţiile în care timpul trece şi ne apropiem de data aderării, mă întreb ce vor face autorităţile abilitate cu aceşti agenţi economici poluatori, având în vedere că Uniunea Europeană aplică amenzi usturătoare pentru neconformare în asemenea cazuri.

Greutăţile caracteristice unui astfel de demers sunt cu atât mai mari cu cât există agenţi economici care nici nu ştiu că instalaţiile lor industriale intră sub incidenţa directivei sau, în multe cazuri, se acţionează haotic şi inconştient, după principiul: "scapă cine poate".

Cred că hăţişul legislativ şi permanenta prefacere ce caracterizează acest domeniu conduc la ineficienţă în aplicarea prevederilor legislative.

Transpunem directivă după directivă, adoptăm legi, ordonanţe şi hotărâri guvernamentale pe care le aruncăm într-un coş pe care scrie mare "mediu" şi din care fiecare îşi alege ce-i convine.

Consider că în faţa unei asemenea inflaţii legislative pe care au cunoscut-o şi alte domenii, singura soluţie este elaborarea unui act normativ cu forţă juridică superioară, sub forma unui cod al mediului. Un asemenea act ar asigura o stabilitate a legislaţiei şi ar elimina paralelismele existente, conducând, totodată, la o coroborare între prevederile numeroaselor acte legislative din domeniu.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.