Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din paratea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

«Rezultatul "de vis" al unei expertize salariale»

Am citit zilele trecute într-un ziar naţional, cum o expertă financiară, o demnă persoană din Administraţia Prezidenţială, încerca să le elucideze românilor misterul creşterii salariale, mai ales pentru angajaţii din instituţiile bugetare. Astfel, doamna demonstrează scriptic cum în funcţie de datele transmise de cercetările statistice, într-adevăr, salariile bugetarilor au crescut cu peste 50%, în doar doi ani: din 2004 până în 2006.

Pornind de la ideea că în anul 2004, an electoral, salariaţii bugetari au beneficiat de trei creşteri salariale (ultima, în noiembrie, deci, pe ultima sută de metri), precum şi de o reaşezare, atât a funcţiilor, cât şi a banilor, pentru anul 2005, coroborată cu introducerea cotei unice de impozitare, doamna expertă ne arată de cât de mulţi bani s-au bucurat cei care trăiesc din impozitele şi taxele cetăţeanului obişnuit. Ce a uitat persoana sus-menţionată să amintească este un simpu fapt: că abia la sfârşitul anului 2004 şi în anul 2005, atât cei care au pierdut puterea, cât şi cei care au câştigat-o, în urma presiunilor de stradă şi a grevelor, au catadicsit să reaşeze pe baze legale drepturile promise, atât pentru cei din administraţia publică centrală şi locală, pentru cei din învăţământ, cultură, sănătate, pentru cei din sectorul bugetar, în general.

Surpriza ne este rezervată la sfârşitul articolului, când distinsa expertă conchide că implicaţiile cursului de schimb leu-valută împing aceste creşteri salariale până la nivelul a 50%, aşa cum şi-a propus şi să demonstreze.

La un simplu calcul logic, se poate observa că au fost luate în calcul toate posibilităţile reale de pe piaţa forţei de muncă din sectorul bugetar, inclusiv includerea în veniturile nete şi a procentului de creştere salarială şi a drepturilor acordate de justiţie pentru anii anteriori, în cazul cadrelor didactice, al medicilor şi/sau cadrelor sanitare medii, al magistraţilor etc. În aceste condiţii, automat se poate demonstra fără prea multă bătaie de cap, că, într-adevăr, creşterile salariale au ajuns până la 50%.

Având în vedere că doamna expertă s-a folosit de o medie, fie pe domeniul de activitate, fie pe sectorul bugetar, a creşterilor salariale, ca să nu mai vorbim de zonele ţării, automat, avem o imagine distorsionată a realităţii.

Şi pentru că tot fac parte din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi pentru că tot avem mijloace moderne şi rapide de informare, gen internet şi publicaţii de specialitate, am încercat să-mi explic cum aceste categorii sociale au avut parte de aceste creşteri foarte, importante, dar ameninţă în continuare, fie cu grevă generală, fie cu justiţia.

Nu mare mi-a fost mirarea când am descoperit ceea ce bănuiam, că, de fapt, nu toţi bugetarii sunt egali şi bugetari între ei. Astfel, cei care lucrează la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Ministerul Public, Parchetul General, la Ministerul Justiţiei, la Direcţia Naţională Anticorupţie etc., au venituri de peste 3,5 până la 6 ori mai mari decât cei care lucrează la Academia Română, la Institutul Naţional de Statistică, la Casa Naţională de Pensii, la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă etc.

Deci, aşa cum se vede, ca la orice raportare statistică, o familie mănâncă lunar 4 găini, iar vecinii lor nici una, raportând statistic însă, obţinem o medie de 2 găini pentru fiecare familie. Aşa s-a întâmplat şi de data asta, adunând şi împărţind, am obţinut o creştere medie de 50%.

Vă daţi singuri seama că unii dintre bugetari, atât datorită salariilor, cât şi sporurilor primite, au o creştere de peste 80%, în timp ce alţii s-au mulţumit, în ultimii doi ani, cu maximum 20%. Dacă adăugăm la aceste calcule primare şi drepturile poliţiştilor, ale celor de la SRI, SIE, STS, SPP, foarte confidenţiale, ale vameşilor, ale vârfurilor Loteriei Române, avem cel mai bun exemplu de inegalitate a şanselor privind plata corectă şi eficientă a forţei de muncă.

Dacă ne raportăm la zonele tradiţionale ale ţării, vom descoperi cu surprindere că bugetarii din Capitală reuşesc să obţină venituri nete de două-trei ori mai mari decât cei din provincie. Este şi normal, pentru că aici sunt comasate ministerele, agenţiile, alte structuri centralizate, care, din start, sunt supuse unei salarizări mai mari (a se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 şi Ordonanţa de Guvern nr. 2/2005), diferenţiate, zic eu, neprincipial, pentru că, la aceleaşi condiţii de încadrare, pentru aceeaşi funcţie, nu poţi acorda salarii diferite, pe principiul că unul lucrează la Bucureşti şi altul la Timişoara, Bacău, Oradea etc.

Şi asta, în condiţiile în care marea majoritate a angajaţilor din administraţia centrală, începând cu portarul şi terminând cu demnitarul, primesc fel de fel de sporuri şi de prime, mai mult sau mai puţin corecte, în timp ce cei care au avut ghinionul să lucreze în administraţia deconcentrată nu se pot baza decât pe salariul de bază din grila aferentă, sporul de vechime şi cel mult un salariu de merit.

Iar dacă îi întrebăm pe cei din teritoriu ce părere au despre structura ierarhică superioară căreia îi sunt subordonaţi, vom avea o revelaţie. Pentru aceeaşi activitate, de exemplu, financiar-contabilă, de investiţii, informatică etc., instituţiile deconcentrate au cel mult 1-2 persoane angajate, pe când la ministere şi agenţii sunt constituite pe direcţii, departamente şi servicii. În schimb, când trebuie să fie luată o decizie, fie clarificată o problemă profesională, cei din teritoriu sunt lăsaţi de izbelişte, nimeni nu-şi asumă răspunderea, totul căzând în sarcina executanţilor.

Nu e de mirare că cei din administraţia centrală sunt percepuţi drept cei mai birocraţi din societatea românească, dar şi cei mai corupţi, orice drum la Bucureşti nefăcându-se cu mâna goală... sau portbagajul, depinde ce se preferă.

Dacă doamna expert ar fi analizat mai în profunzime toate aceste aspecte ale salariului de bugetar, ar fi sesizat că nu toţi profesorii acordă meditaţii (imediat închei, doamnă preşedintă) şi au diverse sporuri, că nu toţi medicii beneficiază de gărzi, ore suplimentare şi sporuri de condiţii grele sau periculozitate, că nu toţi angajaţii instituţiilor publice sunt beneficiari de prime şi stimulente, ca la nivel central etc. Poate la următoarea analiză economică, mai profundă, va sesiza că sunt mulţi în sectorul bugetar care "întind" banii ca să le ajungă până la următoarea leafă, că sunt mulţi care trăiesc din subvenţiile părinţilor, ale împrumuturilor bancare sau CAR-uri. Şi din ce în ce mai mulţi preferă să lase de o parte această imensă creştere salarială şi să plece pe meleaguri străine, pentru a obţine venituri mult mai consistente, dar fără creşteri analizate apocaliptic.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi îngăduinţă.