Parliamentary debates

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat? Nu este prezent nimeni.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare?

Domnul deputat, vă rog.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a-mi începe intervenţia, nu pot să-mi reprim câteva cuvinte referitoare la aserţiunile unei colege deputat. Şi constat că problema unora dintre români nu este lipsa inteligenţei, a talentului, ci lipsa caracterului. Însuşi dascălul naţional Nicolae Iorga constata, cu amărăciune, că boala cea mai gravă care macină societatea românească este lipsa caracterelor. Lucru, după cum se vede, perfect valabil şi în zilele noastre.

Revelaţiile nocturne ale unei doamne deputat dovedesc, cu asupra de măsură, această tristă realitate: când ne spune că i-au trebuit zeci de ani să se convingă că domnul Corneliu Vadim Tudor nu este patriot, în timp ce, pentru a pricepe că noul stăpân, Traian Băsescu, este un mare patriot, i-au trebuit doar câteva secunde. Încurcate mai sunt căile românismului la început de secol XXI şi de mileniu III creştin!

Să revin, însă, la subiectul fierbinte al zilei şi las la îndemâna auditoriului, a celor interesaţi, să aleagă unul dintre titlurile pentru ceea ce urmează să spun: "mafioţii au confiscat lupta anticorupţie în România", "parlamentarul Băsescu - cocoşatul vertical", sau, dacă le place, "Traian Băsescu - noul războinic al minciunii".

Nu-i înţelegem pe partenerii noştri europeni şi americani care cunosc mai bine situaţia din România decât românii înşişi şi care sprijină astfel de formule aberante la conducerea societăţii româneşti. Să înţelegem că le este indiferent de cine este condusă România, sau că le convine starea de lucruri de la noi şi, prin urmare, o încurajează din interes? Dacă există conaţionali care s-ar putea simţi jigniţi de afirmaţia mea tranşantă, conform căreia străinii, în special marile cancelarii, cunosc mai bine realităţile româneşti decât cei ce suportă jugul mafiot instaurat la noi după 1989, trebuie să le reamintim că românii percep realităţile din ţară, din păcate, preponderent prin intermediul mas-media, şi cum instituţiile mas-media româneşti sunt finanţate din banii negri ai unor oligarhi care şi-au construit afacerile, proprietăţile şi trusturile de presă servind interesele unor grupuri restrânse aflate la putere, mereu la putere, putere care finanţează la rândul ei aceeaşi presă din bani publici, prin aşa-zisa publicitate guvernamentală, care se ridică la multe miliarde de euro, între 1990 şi 2007, este lesne de înţeles de ce milioane de telespectatori, radioascultători şi cititori de ziare sunt atât de divizate, de uşor de dezbinat şi de asmuţit unii împotriva altora, dincolo de realităţi sociale, de ideologii şi de doctrine.

Instituţiile fundamentale ale statului sunt percepute şi evaluate mai mult prin filtrul intereselor celor din spatele trusturilor media, decât prin experienţa proprie a fiecărui cetăţean-cobai al bombardamentului mediatic mafiot.

Aşa s-a ajuns la compromiterea Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului, Curţii Constituţionale, Consiliului Superior al Magistraturii, Poliţiei, administraţiei locale, Justiţiei, la grămadă.

Neîncrederea cetăţeanului în instituţii poate duce la falimentul întregii societăţi româneşti. Figuri sinistre, autointitulate "societate civilă", aşa-zişii intelectuali de direcţie, mânjiţi cu privatizări, sponsorizări şi dregătorii, cultivă cu obstinaţie disoluţia statului, subminarea autorităţii instituţiilor, ajungând cu absurdul până la deturnarea nemulţumirii populare de la hoţii tranziţiei, care au devastat România, la Parlament, în întregul său, deşi în rândul parlamentarilor se află mulţi oameni corecţi, exponenţi ai tuturor păturilor sociale, legal aleşi de cetăţeni şi care chiar le apără interesele în forul legislativ. Oameni profund bolnavi de ură şi intoleranţă, precum Gabriel Liiceanu, sau Horia Patapievici, sau Alina Mungiu, adulatori interesaţi ai preşedintelui suspendat, se prefac a nu şti că unul dintre campionii sistemului ticăloşit, întâiul politician ipocrit, fost deputat, deci parlamentar, fost secretar de stat, fost ministru de mai multe ori, fost primar general al Bucureştilor, de două ori, fost preşedinte al României, din 2004 până în 2007, un om putred de bogat, de corupt şi de vicios, este însuşi idolul lor, cocoşatul vertical, partener de hoţii, de combinaţii mafiote, de aventuri sentimentale, de beţii şi de tot felul de năzdrăvănii. Este unul dintre tartorii oligarhilor care au devalizat economia naţională - preşedintele suspendat Traian Băsescu.

De ce spunem noi că străinii, marile cancelarii cunosc mai bine situaţia din ţară decât românii înşişi? Simplu. Pentru că serviciile speciale ale acestora prezintă, cu profesionalismul specific, mult mai fidel adevărul despre societatea românească decât instrumentele de intoxicare şi manipulare care sunt televiziunile şi ziarele româneşti.

Şi, atunci, cum să înţelegem sprijinul de care se bucură din exterior diferitele ramuri mafiote care nenorocesc de atâţia ani România? Chiar aşa? Poporul român, sărăcit, tâlhărit şi umilit nu mai are prieteni loiali nicăieri în lume? Europenilor le convine să finanţeze asemenea faună vorace şi să ocrotească o asemenea cangrenă antidemocratică la început de mileniu III creştin? Le place mascarada antidemocratică a luptei unui descreierat şi a acoliţilor lui, cu Parlamentul, organismul suprem al democraţiei?

Atunci când majoritatea îi era favorabilă piratului bahic, Parlamentul a fost bun, ca să-şi depună el jurământul de învestitură, iar când majoritatea îi este ostilă, din cauza abuzurilor şi besmeticelilor lui, principiul democratic al majorităţii nu mai e bun. Cei 322 de senatori şi deputaţi reprezintă o majoritate covârşitoare.

Păi, bine, domnule preşedinte suspendat, ca secretar de stat, ca deputat, ca ministru, ca primar general al Bucureştilor, ca preşedinte al României, în cei 17 ani de jaf şi anarhie, v-aţi aflat tot timpul în fruntea bucatelor, la cârma dezastrului, devenind putred de bogat şi de corupt, şi tot dumneata mă faci pe mine oligarh?

Când dădeaţi afară zeci de mii de muncitori de la c.f.r., când puneaţi trenuri la dispoziţia minerilor, să fie aduşi în Bucureşti, când vindeaţi sute de vapoare pe nimic, le spuneaţi celor din opoziţia de atunci, hăhăind în stil caracteristic: "ce să vă fac, dacă nu aveţi majoritate? Asta e democraţia! Aveţi dreptate, dar n-aveţi majoritate."

Acum, când, în sfârşit, am şi eu, odată, majoritate, să suspend oligarhul-şef de la Cotroceni şi apoi pe ceilalţi oligarhi, că doar s-o mai fi săturat ţara de hoţi, de zurbagii, acum, majoritatea nu mai e bună? Nu vă mai place democraţia? Când aţi vandalizat ţara, era bun principiul majorităţii democratice, iar acum e odios? Cum vine asta?

Am auzit că nişte naivi aburiţi de minciunile şi de hăhăiturile dumitale psihodelirante ar fi plantat 322 de ţepe într-un parc. S-ar deduce că una dintre ţepe îmi aparţine mie, eu fiind unul dintre cei 322 care au votat pentru suspendarea, nu à la Saddam, ci doar dintr-o funcţie pe care o dezonorează, în mod condamnabil, piratul erotico-etilic.

Dacă-i aşa, le spun celor neştiutori că eu nu sunt un oligarh, nici un bogătaş, nici un leneş, nici un hoţ, nici un apatrid şi nici un petrecăreţ chefliu, ca idolul lor. Şi le mai spun că ţeapa mea o cedez lui Traian Băsescu, să le-o bage undeva oligarhilor săi: lui Berceanu, Videanu, Preda, Stolojan, Flutur, Valeriu Stoica, fiindcă eu nu am mers nici la furat şi nici la băut şi nici la alte alea cu ei.

Dimpotrivă, mă consider un ales al buzoienilor, un intelectual harnic, cinstit şi patriot, scârbit de teatrul penibil la care se pretează parlamentarul Băsescu, cel care nu respectă nicio lege şi nici legile bunului simţ. Decât să ne tot facă pe noi oligarhi, mai bine ne-ar spune, de la microfonul din piaţă, de unde au fiicele domniei sale vilele de milioane de euro, de unde au ele sute de mii de euro pentru brevet, pentru operaţia tatălui lor cel full (din Austria, că în România făcea mătreaţă), de unde au mafioţii PD-ului miliarde de euro, cât valorează maşinile aflate în parcarea din Modrogan, de pe la Sinaia, Predeal, Snagov, Buzău sau de pe oriunde au ei şedinţe de birou permanent, urmate musai de baiaramuri cu dans, punând poliţia să blocheze accesul auto pentru cetăţeni pe unele străzi, să nu care cumva să i se întâmple ceva blondei "Nuţi, spaima Constituţii".

Până când crede suspendatul că poate el păstra România numai pentru oligarhii lui, pentru Flutur, cel cu dosar la DNA, spaima pădurilor Sucevei, cel care a furat zeci de milioane de euro, stropindu-ne maşinile cu apă chioară contra gripei aviare, pentru un Stolojan, acţionarul de la ARLO, şmecherul de la Schlihofer, de la Tofan şi de la Megapower, pentru escrocul Valeriu Stoica, ministrul justiţiei, care a dezincriminat bancruta frauduloasă, care este şeful bandei lichidatorilor de bănci, unul dintre cei mai odioşi mafioţi ai tranziţiei?

Cu borfaşii ăştia vrea matrozul dezaxat să convingă ţara că în doi ani şi jumătate de mandat n-a putut lupta cu mafioţii şi cu corupţii, din cauza mea, fiindcă nu l-am lăsat noi sau PRM-ul? Hai sictir!

Cine-l crede, ori este zevzec ori e bătut de Dumnezeu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, vă atenţionez pentru rostirea unui cuvânt neparlamentar.