Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of June 5, 2007
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.86/2007
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of June 5, 2007 |
Sittings of the Chamber of Deputies of June 5, 2007
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.10 | Ionica Constanţa Popescu - scrisoare adresată preşedintelui României; | ![]() |
||
| ................................................ | |
|
|
Are cuvântul doamna Ionica Constanţa Popescu şi se pregăteşte domnul Dumitru Bentu. |
|
|
Doamna Ionica Constanţa Popescu: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi adresez o scrisoare către preşedintele României. "Mult stimate şi iubite domnule preşedinte, De mult inima îmi cere să mă adresez domniei voastre, însă strălucirea orbitoare a personalităţii înălţimii voastre m-a reţinut, mai ales de când oligarhii şi mogulii stau în coasta mea şi nu mă lasă să judec limpede. Astăzi însă, mult iubite şi stimate domnule preşedinte, mi-am luat inima în dinţi, pentru că nu mai suport răutăţile care se spun despre domnia voastră. Ştiţi ce mi se întâmplă zi de zi? Aud tot felulde poveşti şi întrebări cu referire la dumneavoastră cărora nu vreau şi nu pot să le dau crezare. De ce? Pentru dumneavoastră, mult iubite domnule preşedinte, ne sunteţi şi mamă şi tată. Un tată care îşi învaţă copiii ce este aceea fermitate şi, de aceea, aţi şi declarat acum doi ani că dumneavoastră nu spuneţi niciodată te rog. Deci, sunteţi o mamă care îşi cheamă puii acasă, motiv pentru care azi văd cum parlamentarii trag spre PD ca un copil spre casa părintească. Un părinte iertător şi îngăduitor cu copiii lui care le iartă pe toate tuturor celor care îngroaşă rândurile familiei sale de la foşti dezertori din PD până la distinsul nostru coleg Nati Meir. Ne sunteţi un tată care ne învaţă respectul pentru cuvântul dat. Cine altul în afară de "luminăţia voastră" s-ar mai fă bătut ca un leu de doi ani de şi jumătate să elibereze locul de prim ministru pentru un prieten căruia i-a dat cuvântul şi căruia i-a promis acest loc. Stimate domnule preşedinte, Minţile întunecate, fie vă hulesc, fie pun întrebări răutăcioase legate de domnia noastră. Dar eu vă înţeleg. Fie ca strălucirea călăuzitoare pe care o emanaţi de câte ori apăreţi în mulţime să ne lumineze pe toţi. Să ne lumineze să scoatem România din balta rusească s-o ducem spre "marele licurici" pe care l-au aşteptat ani de-a rândul bunicii noştri. Fie ca "ţigani împuţiţi şi găozarii" din presă să vă dea liniştea necesară pentru a duce România spre noi culmi de progres şi civilizaţie. Domnule preşedinte, Stimate domnule preşedinte, Iertaţi-mi tremurul vocii, dar am gonit cu maşina pe bulevardele largi ale capitalei pe care cu graţie aţi administrat-o aproape 5 ani. Am venit în mare viteză la întâlnirea cu domnia voastră şi n-a fost greu, pentru că n-a fost deloc aglomerat în Bucureşti. Am venit să vă spun că nu-i cred pe cei care vă acuză că aţi nominalizat un om la conducerea CSM. Ce, parcă ei nu-şi amintesc de faptul că aţi recunoscut că aţi greşit şi că acum nu mai puteţi s-o trageţi înapoi? Şi, până la urmă, cineva tot trebuia să facă asta, atunci de ce să nu fiţi dumneavoastră, întâiule părinte al nostru? Şi de ce vă mai acuză că aţi ascuns bileţelele de la Tăriceanu? Păi, nu-şi mai amintesc răutăcioşii că aţi făcut-o de dragul ţărişoarei? Şi vă mai acuză de ceva. Că de ce aţi scris nişte bileţele, chiar şi dumneavoastră? Păi, dacă le-aţi scris e rău, dacă nu le-aţi fi scris vă acuzau. Doamne feri vă acuzau de neimplicare sau că nu ştiţi să scrieţi. Dar, să ştiţi că ei vină tot vă găseau. De asemenea, ei uită că aţi condamnat printr-un discurs recunoscut chiar de domnul Liiceanu ca fiind exemplar, uită că aţi condamnat comunismul. Ce bine aţi făcut-o că eu oricum nu mai aveam cravata de pionier. Şi ce bine aţi făcut. Simt şi eu acum că respir cu adevărat. Poate nu ştiţi, vă spun eu ca că vă încurajeze mai departe. Nu ştiţi ce bucurie a fost în ziua aceea pe bătrânii care stăteau la cozi la medicamente. Credeţi că au mai stat la coadă? Nicidecum. Au sărit în sus de bucurie, au chiuit, au petrecut multe zile de atunci, dacă nu cumva or mai petrece şi acum. Ce mai, viaţa lor s-a schimbat radical! Chiar tata îmi spunea acum, după ce aţi condamnat ororile comunismului, că plăteşte cu alt spor 2,5 milioane lei pentru prăşitul unui hectar de teren. Cu alt spor dă şi mama la găini de mâncare, când ştie că alături de domnia voastră se află şi "spaima aviarei", domnul Flutur. Cu alt spor trec părinţii mei peste faptul că s-au mutat de la Bucureşti la ţară pentru că pensia nu le ajungea să plătească întreţinerea şi să trăiască decent după 40 de ani de muncă. Apropo de mama, sărăcuţa, ca orice părinte se teme pentru copiii săi. Sunteţi părinte şi ştiţi cum este. Mama v-a văzut la televizor serile trecute şi m-a întrebat dacă am să rămân fără pâine. A aflat că vreţi să ne dăm demisia, noi cei care am votat într-un moment de nebunie pentru suspendarea luminăţiei voastre, ca urmare a voinţei poporului exprimată la 19 mai anul acesta. Şi mama, de, ca femeie care s-a mutat la ţară a îndrăznit către mine: Mamă, dar pe buletinul de vot era o întrebare legată de preşedinte, nu de tine! De ce zici acum că trebuie să-ţi dai demisia? Săraca mama, dar contaţi pe mine. O să-i explic eu că nu sunteţi un om rău, mai mult o să-i spun că sunteţi de partea mea, că vreţi să reformaţi clasa politică, să aduceţi aduceţi tineri în Parlament. Sigur o să-mi fie mai greu s-o fac să înţeleagă ce e cu recentele primiri în PD, despre care ea îmi spune că s-ar numi racolări prin presiune. Mai greu va fi să-i explic cum reformăm clasa politică în dictatură şi cu domnul Nati Meir. În rest, lăsaţi pe mine... Am convins-o până acum că luptaţi împotriva corupţiei. Şi i-am arătat termopanele de la casa lui Adrian Năstase. M-a crezut. Mi-a mai pus o întrebare la care încă n-am avut timp să-i răspund că am venit să vorbesc cu dumneavoastră. M-a întrebat de ce atunci când formează numărul meu de mobil se aude întâi un păcănit în cască, pe urmă un sunet ca şi cum ai derula banda pe repede înainte şi apoi se face legătura. Am s-o liniştesc. Asta mi se întâmplă şi mie de câte ori formez un număr sau, în special, anumite numere. Dar cred că nu e nimic în neregulă. dumneavoastră controlaţi serviciile secrete şi o faceţi bine. Apropo, dacă aveţi ocazia, poate vorbiţi acolo să-i rugaţi să nu mai asculte măcar când vorbesc cu măicuţa mea sau, cel puţin să le daţi alocaţie pentru aparatură silenţioasă. Vă mulţumesc. |
|
|
Mulţumesc şi eu, stimată colegă. |



