Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Paul Magheru.

Se pregăteşte domnul Munteanu Ioan.

Apoi, doamna Ionica Constanţa Popescu.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Cinstirea cărţii - BOOKFEST 2007".

Mă bucur că pot face un elogiu al cărţii, ocazionat de un foarte important târg de carte, nu numai de la catedră, dar şi de la tribuna Parlamentului, pentru că în bezmeticeala politică în care ne-au cufundat cei de la timona ţării, Salonul de promovare a cărţii "BOOKFEST 2007", ne-a tonificat cât de cât sentimentul apartenenţei la un spaţiu cultural care ştie să depăşească primejduirile politice.

A doua ediţie a Salonului de carte Bookfest 2007, organizat, ca şi anul trecut, în vastul Pavilion al Complexului Expoziţional Romexpo, între 6-10 iunie, a fost unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului, pe marginea căruia merită să facem câteva reflecţii chiar politice.

Organizat de Asociaţia Editorilor din România, Salonul expune producţia de carte a peste 200 de edituri din toată ţara, paralel cu o serie de acţiuni - lansări de carte, mese rotunde, festivaluri de literatură, chestionare, concerte, antren - menite să promoveze cartea şi să sporească gustul pentru citit. Este un exemplu concret de ceea ce înseamnă descentralizarea şi încurajarea iniţiativelor particulare în producerea şi desfacerea reciproc avantajoasă a bunurilor culturale.

Mărturisesc că înainte şi pe timpul vizitei m-a însoţit ca o obsesie pictura lui Giuseppe Aricimbaldo (1527-1593), Bibliotecarul, emblematică pentru secolul al XVI-lea, un portret ludic, reconfortant, alcătuit numai din cărţi.

De altfel, una dintre cele mai înalte elogieri ale cărţii o găsim tot la un italian, din acelaşi secol, Baltassar Castiglione, care, în cartea sa "Curteanul", (1529) aprecia: "În afară de bunătate, adevărata şi cea mai de seamă podoabă a sufletului, socot că este la oricine dragostea de carte".

Umaniştii renascentişti, pătrunşi de spiritul antic, au fost cei care au revigorat vechea concepţie a paideii, a educaţiei spritului uman prin cultivarea ştiinţelor şi artelor.

În faţa fiecărui stand aveam progresiv aceeaşi impresie a unei paidei moderne, a revitalizării interesului şi încrederii în litera tipărită. Cartea bună este cel mai de nădejde prieten al omului, care nu te dezamăgeşte şi nu te înşeală niciodată. Ea te ridică, te edifică intelectual şi moral, te ajută să nu-ţi pierzi timpul în zadar, fiindcă, vorba cronicarului, citez din memorie "Nu există alta nici mai plăcută şi nici mai de folos zăbavă pentru om decât cetitul cărţilor".

Evenimentul este cu atât mai important şi necesar cu cât în constelaţia spiritualităţii universale a apărut o nouă Galaxie, a softului, care face să pălească din ce în ce mai mult Galaxia Guttenberg, a tiparului.

Vechea emblemă a omului cu cartea pierde mereu spaţiu, în favoarea omului cu laptop-ul. Un barometru cultural pe 2006, efectuat de Centrul de studii şi cercetări în domeniul culturii, confirmă, din păcate, constatările, previziunile noastre: 14,5% din români nu au nicio carte în casă, 15% din repondenţi nu cunosc numele nici unui scriitor român, iar 54,1% n-au putut indica nici un nume de autor străin şi doar 6% se uită la emisiuni culturale.

Cele mai citite sunt cărţile de dragoste, de aventură, poliţiste, clasici, români, străini, romane istorice, ştiinţifico-fantastice, de război, filosofice, poveşti pentru copii, fantastice, non-ficţiune, literatură modernă românească, eseistică.

Ultimul barometru de consum cultural arată că literatura, filmele artistice şi muzica de calitate nu sunt la mare căutare la români. Într-o societate consumatoristă, de relativă creştere economică şi a bunăstării, nu e de mirare că sporeşte snobismul.

Încă din secolul al II-lea după Hristos, un scriitor grec, Lucian din Samosata, autorul unor celebre Dialoguri, a scris şi un pamflet împotriva unui ignorant care cumpără cărţi multe, în care exprima, printre altele, că cel ce se îngrijea să cumpere cărţi multe nu putea fi considerat întotdeauna om de cultură.

Observaţia este perfect valabilă şi astăzi, numai că în anumite situaţii snobismul poate acţiona şi ca factor de cultură. Prefer un snob preocupat de cultivarea minţii şi a sentimentului, care ar putea să devină un veritabil om de cultură, în locul unui ignorant sau dezinteresat de cultură.

Ediţia din acest an a Salonului de carte s-a desfăşurat sub sloganul inventat de Leo Burnett, sloganul unor tineri inteligenţi, nostalgici după lectură, care nu mai au timp să citească şi îşi aduc aminte de copilărie, când aveau acest răgaz: "Dacă nu sunt citite, poveştile nu se întâmplă". Deviză revelatorie, pătrunzătoare, ingenioasă, subtilă. Ea încurajează lectura directă a cărţilor.

Într-adevăr, dacă opera unui scriitor nu este citită ea nu există în mod real pentru noi decât eventual din palide referinţe. Nici o lectură virtuală, vizuală sau auditivă, filmată, televizată pe Internet sau CD, nu poate eluda avantajele lecturii directe sau ale cărţii pe suport de hârtie, eventual ele se pot complini.

În zilele acestea, aflată la Bucureşti pentru a-şi lansa romanul Vertij, scriitoarea japoneză Randy Taguchi, considerată la ea în ţară "Regina internetului" spunea: "Internetul e al tuturor, în timp ce cartea îţi aparţine doar ţie". Cartea, indiferent că o produci sau o citeşti, te particularizează prin raportare la semenii tăi. Galaxia soft-ului, oricât ar fi ea de accesibilă, comodă şi competitivă nu va înlocui niciodată pe deplin Galaxia Guttenberg, fie şi numai pentru faptul că Biblia, Cartea Cărţilor, şi alte creaţii imprimate pe hârtie, satisfac în mod necesar natura unică şi nerepetabilă a individului.

Multe şi îmbucurătoare lucruri se pot depista la o expoziţie ca cea de carte. Am aflat astfel, deşi nu mi-e străină legiferarea, că în România există şi o lege a cărţii, deşi nu o aplică nimeni, precum funcţionează şi o Fundaţie "Noi citim", alcătuită din oameni de afaceri, edituri, formatori de opinie care-şi propun să stimuleze lectura, să o încurajeze, să organizeze concursuri, să acorde finanţări pentru diverse proiecte literare.

Un eveniment cultural ca Bookfest 2007 îţi întreţine optimismul social şi, în ciuda bălăcărelii politice, cultura cărţii în România este pe un drum bun. Producătorii şi consumatorii de carte sunt cei de care, în bună parte, depinde viitorul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg, dar n-aţi avut o intervenţie politică, ci o oră de curs. Aşa că, o să fiu nevoit să tai nişte minute de la colegul şi prietenul dumneavoastră, domnul Costache.