|
Domnul Constantin Chirilă: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică vizează securitatea alimentară a acestui popor. Ministerul Mediului a atenţionat asupra deşertificării unor importante zone din România, în următorii 20 de ani. Este un pericol real, care s-ar putea constitui într-o reală ameninţare la adresa securităţii alimentare a României. Problematica din domeniu este complexă, iar soluţiile nu vor fi ieftine, însă trebuie aplicate urgent. Potrivit unui barometru de opinie publică, realizat de INSOMAR în luna ianuarie 2009, principala îngrijorare a românilor se referă la posibilitatea scumpirii alimentelor. În acest context, deşertificarea este o temă ce trebuie să reprezinte o prioritate legislativă şi guvernamentală. Acest fenomen va genera producţii agricole din ce în ce mai mici, ceea ce va mări dependenţa României de importuri, în condiţiile în care acum, la cereale, producem întreaga cantitate necesară consumului intern. Pe cale de consecinţă, preţurile produselor alimentare vor creşte, mai ales la cele incluse în coşul zilnic. Pe fondul crizei financiare, despre care încă nu avem o proiecţie a duratei şi a efectelor pe termen lung, scăderea securităţii alimentare va genera nu doar o scădere a nivelului de trai, ci şi tensiuni sociale. Una dintre zonele cele mai afectate este sudul ţării, unde lipsa perdelelor forestiere, dar şi distrugerea sistemului de irigaţii accelerează fenomenul de deşertificare. Este lăudabil că intenţionăm să ne conformăm normelor europene în privinţa emisiilor poluante. Viitoarele norme europene aprobate prin Raportul Florenz, vor introduce nu doar scăderea acestor emisii, dar şi creşterea procentului de energie obţinută prin metode ecologice. Însă, până vom reuşi să implementăm programele de reducere a fenomenului de încălzire globală şi să avem şi rezultate notabile, trebuie să privim mai atent şi la factorii antropici care au accelerat deşertificarea. Au existat iniţiative de creare a unor perdele forestiere, însă rezultatele au fost nule. Calitatea solului se degradează pe zi ce trece, iar fenomenele climatice actuale nu sunt în măsură să ne ajute la regenerarea potenţialului productiv. Având în vedere atât situaţia de criză financiară, cât şi pericolul real la adresa securităţii alimentare a României, consider că agricultura trebuie să devină o prioritate naţională. În afara sprijinului pentru atragerea accelerată de fonduri europene şi crearea unui cadru legislativ coerent, trebuie să vizăm prioritar calitatea mediului. În acest fel, abordarea asupra agriculturii va fi cea firească, adică nu doar din punct de vedere economic, ci şi social şi, mai ales, de mediu. România a fost cunoscută în istorie drept "grânarul Europei", iar acum ne îndreptăm vertiginos spre vremuri în care pâinea cea de toate zilele va fi de import. În condiţiile în care ţara noastră nu excelează în industrie şi servicii, dacă şi agricultura va cădea în derizoriu, vom deveni piaţa de consum perfectă pentru producţiile statelor avansate. Şi atunci, ne vom mândri degeaba cu statutul de cetăţeni europeni, câtă vreme vom ajunge să cerşim pâinea prin importuri. Vă mulţumesc pentru atenţie.
|