Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul Georgică Dumitru, vă rog să vă prezentaţi declaraţia politică, şi se pregăteşte doamna Farcas Anna-Lili, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Georgică Dumitru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Nevoia de revigorare a industriei de apărare".

Doamnelor şi domnilor,

Încep această declaraţie politică prin a afirma că industria de apărare din România poate fi unul din acele motoare de care avem nevoie pentru a putea face faţă mai uşor provocărilor (în primul rând financiare) la care suntem supuşi în ultima vreme.

Reprezint un colegiu uninominal pe care dacă cineva ar dori să-l definească din punct de vedere economic ar putea spune în câteva cuvinte: Colegiul 5 (Moreni) Dâmboviţa este unul ce trăieşte din industria petrolieră şi din industria de apărare. Dar, astăzi o asemenea formulare este una nefericită. Pentru că oamenii colegiului pe care-l reprezint trăiesc o adevărată dramă: prăbuşirea industriei de apărare. Cu toate implicaţiile: şomaj, putere de cumpărare scăzută, nivel de trai scăzut, ş.a.m.d. Dacă la începutul anilor '90 rata de ocupare a forţei de muncă depăşea 70% (din care mai mult de jumătate în industria de apărare), astăzi, din păcate, abia dacă mai putem vorbi de câteva sute de oameni angajaţi în domeniu.

Drama acestei situaţii nu rezidă doar în drama oamenilor şi a familiilor lor, ci şi în situaţia economiei naţionale, aportul industriei de apărare la bugetul naţional fiind astăzi de-a dreptul nesemnificativ. Nu vorbesc despre situaţia (sunt convins că o cunoaşteţi foarte bine) unor întreprinderi care, odinioară, reprezentau mândria economiei româneşti (Întreprinderea Metalurgică Mija sau Automecanica Moreni), ci vreau să atrag atenţia asupra anormalităţii lipsei (astăzi!) acestor unităţi din peisajul economic românesc. Ceea ce s-a încercat , şi mă refer aici la înfiinţarea parcurilor industriale, a fost, indiscutabil, o soluţie, dar insuficientă. Nu ştiu dacă putem vorbi, la nivelul întregii economii româneşti, de câteva asemenea parcuri industriale, ce pot fi date ca exemplu de reuşită. Industria de apărare din zona Moreni a însemnat la un moment dat peste 30 000 de angajaţi. Astăzi, în parcurile industriale abia dacă mai muncesc câteva sute.

Doamnelor şi domnilor,

Eu cred că soluţia este în altă parte: la nivelul producţiei adevărate, la nivelul plus valorii create. Este foarte greu de crezut că aceste întreprinderi nu pot prinde comenzi de lucru din piaţa naţională sau mondială. Pentru că industria de apărare nu înseamnă în mod exclusiv producţie de armament. Este nevoie de orientarea acestei industrii şi către consumul civil, prin recuperarea logisticii şi a tehnicii existente, şi, pe cât mai este posibil, a resursei umane. Vorbesc despre o relansare reală a industriei de apărare. Nici o guvernare nu a vorbit serios despre acest subiect. Nici o guvernare nu i-a acordat atenţia cuvenită. Însă astăzi trebuie să gândim programe de relansare a acestei industrii: prin sprijinirea guvernamentală şi parlamentară a unor comenzi importante, prin lărgirea pieţei de desfacere, prin atragerea de noi parteneri şi păstrarea celor tradiţionali.

Subliniez, fără sprijin guvernamental totul rămâne un simplu proiecte, mort, asemenea multor altora, înainte de a se naşte. Nu ne putem permite aşa ceva. Relansarea industriei de apărare implică şi relansarea industriilor pe orizontală, a serviciilor conexe şi poate duce, în ultimă instanţă, la soluţionarea unui moment de criză.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vorbesc despre relansarea industriei de apărare (în Colegiul 5 Moreni - Dâmboviţa), în special, şi în România (în general), nu ca despre o proiecţie, nu ca despre un plan, ci ca despre o necesitate. Şi, totodată, ca despre o soluţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.