|
Domnul Vasile Filip Soporan: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Doresc să prezint declaraţia politică "Taie bine şi apoi măsoară cum poţi!" Am fost printre primii care au atenţionat structurile executive ale anilor 2005-2008, asupra necesităţii îmbunătăţirii sistemului administrativ, prin adoptarea unor măsuri legate de dimensionarea şi selecţia corectă a personalului şi de realizarea, în context naţional, a unei legi a salarizării unice. Actualul Guvern, pe care partidul din care fac parte îl sprijină, se pare de multe ori necondiţionat, ne-a obişnuit cu adoptarea unor măsuri în care principiul "Măsoară şi apoi taie" se transformă în "Taie bine", pentru ca apoi să vină echipe întregi să măsoare şi să potrivească în aşa fel ca întregul să capete o anumită funcţionalitate, în general diferită de cea iniţială. Ordonanţele de urgenţă se încadrează în această categorie constructivă, iar ultima, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, demonstrează pe deplin apartenenţa amintită. Revenirile făcute prin rectificările realizate demonstrează faptul că, practic, construcţia bugetară iniţială s-a făcut fie prin ignorarea datelor oferite de Comisia de prognoză, fie prin interpretarea greşită a datelor oferite. Prin faptul că nu am văzut o reacţie a primului-ministru faţă de Comisia de prognoză, pot să fac raţionamentul că nu a existat capacitatea utilizării corecte a datelor oferite la construcţia bugetară. Consider că adoptarea fără stabilirea unor date limită artificiale ar fi dat răgazul Guvernului şi Parlamentului pentru realizarea unei construcţii bugetare mai bune. Cine a creat presiunea adoptării bugetului? Vă las pe dumneavoastră să daţi răspunsul. Suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice reprezintă recunoaşterea faptului că sistemul administrativ în perioada 2005-2008 nu a fost evaluat corect, formaţiunile politice aflate la guvernare şi-au plasat un număr cât mai mare de partizani politici sau rude ale liderilor în posturi cât mai bine retribuite. Spun acest lucru, deoarece în anul 2005 s-au angajat în sistemul administrativ acelaşi număr de salariaţi care corespunde cu angajaţii din perioada 2001-2004. Această operaţie are caracter ameninţător prin modul în care ea este cuprinsă în ordonanţa de urgenţă, prin faptul că ea a fost dată, şi după aceea se vor număra victimele, pentru că altfel nu-mi explic precizarea că, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei, ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice vor comunica Guvernului propunerile de reorganizare instituţională ale acestora şi vor trimite Ministerului Finanţelor cuantumul sumelor de economii faţă de bugetul aprobat la cheltuieli de personal, iar Guvernul, în termen de 10 zile de la expirarea termenului de 15 zile, va prezenta situaţia centralizată a sumelor comunicate de ordonatorii principali de credite, urmând ca, după această ordonanţă, să apară o nouă ordonanţă de urgenţă, care va dispune asupra indexărilor salariale ce pot fi acordate în anul 2009, dacă acestea vor mai avea loc. Consider că ar fi fost mai logic şi mai eficient să faci o analiză, să stabileşti o dimensionare corectă a personalului şi a salarizării şi, în urma acestora, să stabileşti plapuma şi lungimea acoperirii acesteia. Nu s-a făcut aşa! De ce? Pot să vă întreb cine a fost patronul împărţirii funcţionarilor în categoria "tăietorilor de frunze" şi în categoria celor care trebuie să suporte cu stoicism mofturile declaraţiilor cu impact mediatic fără acoperire în realitate? Pot! Dar vă las pe dumneavoastră să daţi răspunsul la această întrebare. În maniera în care se interzice achiziţionarea pe termen nelimitat a mobilierului şi a aparaturii de birotică, putem să constatăm recunoaşterea faptului că s-au făcut, în perioada trecută, cheltuieli nejustificate în acest domeniu şi există o neîncredere în utilizarea banului public, care duce la concluzia că tăierea este operaţia de eliminare cea mai bună, uitându-se că tăietura poate să conducă şi la mutilare. Revenind la un ton responsabil, nu pot să nu recunosc faptul că tinerii, şi în special absolvenţii anului 2009, vor fi cei mai afectaţi de această ordonanţă de urgenţă. Să se fi uitat măsurile luate pentru sprijinirea tinerilor? Pentru stimularea aşezării lor în România? Să nu uitaţi, dragi colegi aflaţi la guvernare, de aceste măsuri şi să nu acţionaţi pentru instituirea unei cotizaţii de a trăi în România, care nu are nimic de-a face cu eficienţa şi cu stimularea anteprenoriatului la nivelul tinerilor. Mă aşteptam, aşa cum au fost luate în ţări puternice, membre ale Uniunii Europene, la măsuri, care, pornind de la criză, să stimuleze dezvoltarea durabilă şi să risipească tentaţia dezvoltării speculative. În acelaşi timp, remarc lipsa de seriozitate cu care sunt respectate termenele pentru realizarea unor obiective. Exemplul cel mai bun este dat de modul în care se forţează apariţia unor acte normative care ar urma să reglementeze descentralizarea. Parlamentul, comisiile de specialitate sunt eliminate din procesul de creaţie, activităţile desfăşurându-se la nivelul ministerelor şi al reprezentanţilor forţelor asociative ale comunităţilor locale. Termenul de 4 mai, stabilit la nivelul structurilor executive, este unul apropiat şi, probabil, iarăşi va apărea o presiune ca o problemă importantă să fie adoptată printr-o ordonanţă de urgenţă, ordonanţă ce ar urma să fie aprobată iarăşi în regim de urgenţă la nivelul Parlamentului. Guvernul doreşte să aibă iniţiativă unică, Parlamentul fiind în continuare considerat ca o anexă păguboasă la tot ceea ce se întâmplă în România. Am făcut această prezentare într-o manieră sinceră şi consider constructivă, deoarece doresc ca această guvernare să fie una de succes, motivaţia fiind dublă. În primul rând pentru că partidul meu se află la guvernare, în al doilea rând pentru că nu aş dori ca primul-ministru, un strălucit absolvent al Clujului universitar, să nu aibă succes în importantul exerciţiu pe care-l face. Apropiaţi-vă de Parlament, dragi colegi aflaţi în exerciţiul guvernării, chiar dacă scorul actualei majorităţi vă pune într-o situaţie în care aţi putea să ne neglijaţi. În anul 2009, vor fi multe bătălii. Unele nu le putem intui în momentul de faţă. De aceea, puneţi, dragi colegi, în faţa tuturora interesul României şi al românilor. Putem să facem acest lucru? Consider că da! Vă mulţumesc şi vă doresc sărbători fericite.
|