|
Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc. Îmi pare bine că doamna preşedinte, de acum, recunoaşte tema. "Stop fenomenului Lăzărescu - de ce domnul Nicolăescu Eugen este domnul Lăzărescu." E momentul să ne aducem aminte de cei mai puţin norocoşi. E ziua persoanelor cu dizabilităţi. Unii s-au născut aşa, Fortuna nefiind mereu la fel de darnică cu muritorii. Unii au devenit aşa. Secunda tragică, neşansa sau poate necuantificabilul au frânt mereu multe destine. Vă întrebaţi dacă mai sunt şi alţii? Desigur. "Contabilizaţii" domnului Nicolăescu Eugen, cei care ar fi putut avea mai mult, o nouă şansă, dacă în Iaşi ar fi fost terminat Spitalul de urgenţe din Copou. E noapte şi e frig şi sunt de gardă. Printre sirene, faruri, sânge, suferinţă. Apare şi-o coloană oficială. Am şansa să-l cunosc pe Nicolăescu Eugen. Mă duc să-i spun. Deja sunt prea mulţi ani de când promite. Şi-i spun. De ce-i plimbaţi între spitale? De sânge, suferinţă şi arsuri. De lupta noastră pentru o speranţă. Dar pleacă repede şi tot rapid el uită, îi pasă prea puţin de viaţa noastră. Doar e acolo sus, în turn de fildeş, iar cifre reci ucid orice speranţă. Nu pot decât să-ncerc acum decât uimire. Acelaşi om politic, azi e altul. Semnează plin de vervă moţiuni. De fapt îi pasă prea puţin şi tot rapid el uită. De domnii Lăzărescu de prin ţară. Ce n-a făcut domnia sa în ani, noi am făcut în luni. Avem nevoie de doze antigripale? Sunt astăzi 460 000. Şi Iaşiul va avea ce îşi doreşte. Un nou spital pentru orice urgenţă. Un nou ministru medic înseamnă şi altă viziune. O şansă orientată către viaţă. "Stop Lăzărescu" a început la Iaşi. Un medic poate vindeca acum sistemul. "Soluţia sănătoasă" ne aparţine nouă. Să nu uitaţi asta, domnule Nicolăescu. Vă mulţumesc.
|