Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul Farago Petru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Farago Petru:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernare sau... altceva?"

Acum mai bine de şase luni, actualul guvern a pornit la drum sub auspicii aparent favorabile, cu mari aşteptări din partea electoratului şi cu promisiuni pe măsură din partea partidelor aliate pentru a conduce România. Guvernul, conform propriilor declaraţii, ştia ce are de făcut. Beneficiind de platforma aparent solidă a celor 70 de procente din Parlamentul României, avea în mod evident şi puterea să-şi implementeze programul de guvernare.

S-a promis din start marea cu sarea: consens politic în actul de guvernare; o grijă deosebită faţă de domeniile vitale pentru societate - învăţământul şi sănătatea; contracararea efectelor crizei economice (ţinute în frâu până atunci cu succes de guvernul PNL-UDMR); investiţii infrastructurale - cel puţin cantitativ - mult peste cele realizate anterior.

Având în vedere toate acestea, consider că, după mai mult de 200 de zile, a sosit timpul să tragem linie şi să apreciem munca guvernului cum se cuvine.

Unii susţin că din consensul politic în actul de guvernare s-ar fi ales praful. Eu nu sunt de acord cu ei, deoarece este imposibil să se aleagă praful de ceva ce nu a existat vreodată! Prin acele părţi ale lumii, care pentru noi ar fi de urmat ca exemplu, există un guvern care lucrează pe baza unui concept unitar prestabilit, numit de obicei "program de guvernare". Noi însă avem parte de două jumătăţi de guvern (unul PD-L-ist şi unul PSD-ist), acestea aflându-se într-o totală izolare şi lipsă de comunicare unul faţă de altul, acţionând în majoritatea timpului conform principiului "Nu ştie mâna dreaptă ce face mâna stângă". Şi parcă n-ar fi destul că acţionează ca două entităţi distincte, politicienii partidelor care formează aceste două semiguverne se întrec în critici, certuri şi ponegrirea reciprocă a miniştrilor celuilalt. Cu un aşa parteneriat, să vezi şi să nu crezi, Guvernul României îşi face singur opoziţie!

Domnilor guvernanţi,

După ce prin, deocamdată, singura acţiune coerentă şi sincronizată a dumneavoastră ne-aţi împins în opoziţie, acum vreţi să ne lăsaţi şi fără acest obiect al muncii?

Guvernanţii ne-au promis că învăţământul şi sănătatea îşi vor ocupa locul meritat în societatea românească. Că această promisiune nu a fost altceva decât o nadă electorală, ne arată foarte clar modul în care sunt tratate aceste domenii prin legea bugetului şi prin proiectul de rectificare a acesteia.

Este evident care sunt ministerele favorizate, considerate prioritare pentru Guvernul României. Se află printre acestea şi cel al învăţământului sau al sănătăţii? Da' de unde! Totuşi, dacă ne gândim puţin realizăm că nici nu poate fi altfel. Că doar nu spitalele şi şcolile din România se ocupă de închirierea scenelor sau de spoturile publicitare transmise pe Eurosport! Proiectul legii salarizării unice nu face altceva decât să întărească adevărul acuzelor de mai sus. Acestea fiind spuse, stimaţi guvernanţi, în privinţa învăţământului şi a sănătăţii, vă aşteptăm în continuare!

În ceea ce priveşte criza economică, guvernul anterior a reuşit s-o facă practic nesimţită pentru România. Guvernul PD-L-PSD însă a pornit pe un drum nou. Li s-a părut probabil că poporul nu simte, în măsura dorită de ei, efectele crizei. Li s-a părut că, şi mai grav, poporul român nu îşi dă seama nici de faptul că ţara se află în criză. O situaţie intolerabilă! Hai s-o simtă toată lumea! Şi astfel, sfidând graniţa constituţională dintre puterile statului de drept, ocolind calea legislativă, Executivul a început să scoată pe bandă rulantă hotărâri, ordonanţe, ordine şi decizii, care se constituie în măsuri punitive împotriva întregii societăţi, cu excepţia unor privilegiaţi.

Onorat Guvern, cu ce a greşit electoratul de-l pedepsiţi în acest hal? Chiar şi un element de bază al democraţiei, recte dialogul social, l-aţi redus la nivelul unei tocmeli din târg, cel mai bun exemplu în acest sens fiind soarta proiectului legii salarizării unice.

Pentru a afla starea reţelei infrastructurale a României, nu mai este cazul să discutăm prea mult. O vede, o simte, o suferă fiecare dintre noi, cei 22 de milioane. Acum douăzeci de ani, Nicu Ceauşescu a spus: "Nu o să fiţi în stare să întreţineţi nici ce a construit tatăl meu!".

Îmi închei declaraţia întrucâtva asemănător: Domnilor guvernanţi, nu sunteţi în stare nici să continuaţi ce a început Guvernul PNL-UDMR!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.