|
Domnul Mircea Grosaru: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Pensiile şi pulsul naţiunii". Încă din anii trecuţi, indiferent cine a fost la guvernarea ţării, a promis şi au încercat să "reaşeze" pensiile în România, nu numai pentru că existau mari discrepanţe între cuantumul acestora pentru diverse categorii profesionale sau pentru că unii beneficiau şi alţii nu, de pensii suplimentare care rotunjeau veniturile unora, în dauna altora. Această teză revine în actualitate de obicei la începutul fiecărei guvernări şi este ţinută în "stand-by" până aproape de sfârşitul mandatului, când formaţiunile politice se pregătesc pentru un nou mandat de deputat, senator, ministru sau preşedinte al unei autorităţi de stat. După modul în care politicienii ştiu să rezolve problemele pensionarilor, aceşti "soldăţei" ascultători în alegeri, rezultatele se vor reflecta prin procente la vot şi creşteri în sondaje, însă este greu de anticipat ce se va întâmpla cu destinele lor acum, în perioada în care România împrumută bani de la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială pentru pensii şi salarii. Putem merge aşa în continuare ? Nu pot crede nicicum că situaţia pensionarilor se va rezolva curând. Nu pot înţelege, în acelaşi timp, de ce li se tot promit acestor oameni care au muncit o viaţă, lucruri care nu se vor realiza niciodată? Promisiunile politicienilor puterii au atins cote alarmante. Toată clasa politică suferă din aceleaşi motive, iar cotele neîncrederii cresc în ritm alarmant, în defavoarea oamenilor politici, care, în loc să gândească strategii reale ale dezvoltării României din patru în patru ani, vin în faţa electoratului şi promit ceea ce nici ei nu cred că se poate realiza, sau încearcă, prin diverse mici "servicii", să cumpere pe încă patru ani bunăvoinţa celor care, uitându-se pe liste, nu au alte variante, nici mai bune şi nici mai sigure. Aşadar, vor vota la fel! Vă mulţumesc.
|