Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Puterea, împrumuturile şi urmările"

Săptămâna trecută, preşedintele Traian Băsescu ne anunţa că "ar trebui să facem un nou împrumut ca să putem să plătim toate facilităţile de care au beneficiat diverse categorii sociale în mod nejustificat. Sporul de zâmbet, în administraţia locală. Spor să vină îmbrăcat decent sau mai ştiu eu ce sporuri", iar premierul Emil Boc, ca de obicei, este de acord că "dacă nu eliminăm abuzurile" nu vom avea bani destui pentru ce ne trebuie. Oare numai din cauza faptului că au fost plătite anumite sporuri, vom fi nevoiţi să facem un nou împrumut?

Să reamintim câte "abuzuri" plăteşte actualul Guvern:

• salariile directorilor numiţi politic de actualul Guvern în paralel cu plata concediilor medicale sau a salariilor celor schimbaţi din funcţii şi repuşi pe post prin hotărâri judecătoreşti;
• salariile compensatorii pentru directorii care au fost schimbaţi, înainte de expirarea contractului de muncă, pentru a fi numiţi alţii de aceeaşi culoare politică ca a guvernului;
• cheltuielile pentru angajaţii din cele 15 ministere sunt de peste 13 miliarde de lei, dintre care 13 procente vor fi direcţionate pentru salarii de merit, prime de vacanţă, iar pentru alte sporuri se ridică la peste 400 milioane de euro;
• primele de vacanţă ale bugetarilor care ajung anul acesta la 264 milioane lei;
• cele mai mari câştiguri salariale din companiile de stat sunt la cele care primesc şi subvenţii, iar directorii au salarii de lux: NuclearElectrica, Electrica, Romgaz;
• banii cheltuiţi de instituţii ale statului pentru servicii IT: Hidroelectrica plăteşte peste 240.000 de lei pentru noul site al instituţiei, Inspecţia Muncii suma de 1,3 milioane de lei şi Primăria sectorului 6 3,5 milioane de lei;
• salariile sistemului bugetar, care în luna ianuarie sunt cu 10% mai mari decât cele din luna ianuarie 2009;
• pentru punerea în practică a acordului dintre PD-L şi sindicaliştii din minerit, pentru ca minele aflate în conservare să fie date în exploatare foştilor salariaţi, costul afacerii fiind de 623 de milioane dolari.
• punerea în practică a celui de-al patrulea program de "salvare" a României.

Cred că mai degrabă pentru aceştia s-ar putea împrumuta din nou România, nu pentru cei aproape 700.000 de pensionari cu 350 de lei sau pentru simplii bugetari care aveau un spor de "zâmbet" sau alte sporuri, dar care nu ajungeau la nivelul risipei din companiile naţionale.

"Consumăm mai mult decât producem" ne spune preşedintele, de ce nu-i spune primului-ministru acest lucru, de ce împreună cu premierul nu îi roagă pe reprezentanţii partidului de guvernământ:

• din administraţia locală, să facă economii cu salariile lor sau ale angajaţilor, să nu mai plătească studii de fezabilitate pentru investiţii care nu se vor face niciodată, să accepte salarii mai mici;
• pe cei din posturile unde sunt numiţi politic, să renunţe la toate sporurile şi primele care ar trebui să le primească şi să renunţe la funcţii până se lămureşte juridic situaţia acestora;
• pe patronii firmelor din zona de influenţă PD-L, să fie primii la plata impozitelor către stat, să nu accepte participarea la licitaţii organizate de instituţii bugetare şi nici să accepte întocmirea de acte adiţionale la contractele încheiate iniţial;
• pe reprezentanţii Guvernului în consiliile de administraţie, să nu mai primească indemnizaţiile de participare;
• şi pe prefecţi, să raporteze la fiecare sfârşit de săptămână economiile făcute de fiecare dintre aceşti în videoconferinţele făcute de primul-ministru.

Sigur că vom avea nevoie de un nou împrumut, deoarece şi raportul reprezentantului Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare susţine că efectele măsurilor anticriză pe care le-a luat domnul Boc sunt "mai degrabă imaginare decât reale", deoarece 10 miliarde de euro care trebuiau folosiţi pentru proiecte de investiţii, din împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, au fost prea puţini, iar efectul creşterii economice a fost neglijabil, cei mai mulţi ducându-se în consum.

Cu toţii ştim situaţia economică a Greciei, doamne fereşte să ajungem şi noi la fel, ştim că una din cauzele care au dus la această situaţie este nivelul corupţiei din această ţară, acelaşi nivel ca la noi, am aflat şi măsurile de austeritate luate de guvernul elen şi condiţiile puse de creditori germani, oare nouă creditorii ce ar putea să ne ceară în schimbul plăţii datoriilor pe care deja le avem acum şi care pot să mai crească, dacă măsurile pe care le ia guvernul nu au nici efect de creştere economică.

Dacă Greciei i s-a sugerat să îşi vândă insulele sau obiective culturale bine cunoscute pentru a nu intra în faliment, credeţi că pentru noi se vor mulţumi cu locuinţele şi casele de vacanţă ale miniştrilor cabinetului, care nu au dus la îndeplinire faimoasele măsuri anticriză ale premierului Boc, sau ale directorilor de la companiile de stat, credeţi că se vor mulţumi cu terenurile sau maşinile patronilor firmelor aflate sub influenţa PD-L, sau vom fi nevoiţi să le vindem poşta şi sarea?

Sper ca acest lucru să nu se întâmple niciodată, dar cu un astfel de preşedinte şi cu un guvern incompetent aşa cum este actualul guvern, nu cred că vom scăpa ieftin şi repede de efectele actualei crize economico-financiare.