Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

O invit la microfon pe doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Vă cer scuze, Grupului progresist. Vă cer scuze, rectific pentru toţi cei care sunt pe lungimea de undă în momentul acesta. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet.

Doamna Luminiţa Iordache:

Eram aşa de supărată că mi-aţi schimbat culoarea şi...

Domnul Ioan Oltean:

O refacem. Am spălat-o şi totul e în regulă, doamnă deputat. Vă rog să vă expuneţi declaraţia.

Doamna Luminiţa Iordache:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la toleranţă.

Ce înseamnă să fii tolerant? Este o întrebare la care fiecare om are dreptul să răspundă în felul său.

Fiecare om poate crede că a fi tolerant înseamnă a respecta religia fiecăruia dintre noi de a adera la un cult sau altul. Fiecare are dreptul să creadă în religia şi Dumnezeul lui, chiar dacă Dumnezeu e unul şi acelaşi în toate religiile. Fiecare are dreptul să meargă la orice biserică doreşte, fie ea catolică, ortodoxă sau, de ce nu, să creadă că singurul Dumnezeu e Alah sau Buda.

A fi tolerant cu semenul tău înseamnă a respecta şi dreptul fiecăruia de a se înscrie în orice partid în care crede că se regăseşte. În politică a fi de dreapta sau de stânga nu îţi ia dreptul de a beneficia de toleranţa aproapelui tău.

A fi tolerant pentru un părinte înseamnă a lăsa fiului său o largheţe în propriile decizii, în modul de a-şi alege prietenii, în modul de a-şi alege profesia, în modul de a se îmbrăca, în modul în care doreşte să-şi aleagă partenerul de viaţă.

A fi tolerant e şi o filozofie a soţului şi a soţiei în care fiecare trebuie să-i tolereze celuilalt obiceiuri, hachiţe.

A fi tolerant înseamnă ca şi profesorul să-şi înţeleagă ucenicul şi să-i lase libertatea de a învăţa în felul lui toate cunoştinţele care i se oferă.

A fi tolerant înseamnă a accepta hachiţele soacrei sau, de ce nu, a nurorii, pentru ca legătura de sânge dintre mamă şi fiu să nu se dilueze.

Tolerant poate fi şi trebuie să fie chiar şi un rege care trebuie să-şi înţeleagă poporul şi să-l accepte aşa cum este el prost sau educat, frumos sau nu, blând sau războinic, harnic sau mai puţin, revoluţionar sau mai răbdător.

Tolerant poate trebuie să fie şi poporul cu ai lui conducători, pentru a-i mai da o şansă de a se întoarce cu faţa la cel care l-a votat.

Toleranţi trebuie să fie şi vecinii cu modul fiecăruia de viaţă tocmai pentru a crea o armonie a blocului, a cvartalului, a cartierului.

Poate tolerant trebuie să fii şi cu duşmanii şi prin exemplul tău să-i dai o lecţie de omenie.

La noi, toleranţa şi bunătatea, anularea dorinţei de răzbunare şi eliminarea oricăror orgolii trebuie să fie principalul nostru ţel în tot ceea ce facem, pentru că în sufletul nostru trebuie să rămână mereu o speranţă pentru mai bine. Dacă în fiecare zi vom proceda în lucrările noastre cu determinare, înţelepciune şi conştiinţă, cu siguranţă peste ani oricare dintre noi va putea fi sigur că a participat la construcţia unui lucru în folosul tuturor.

La noi, românii, nu poate exista dragoste de neam şi frate fără toleranţă, chiar dacă suntem conştienţi că pot apărea diferenţe şi în rândurile noastre. Pentru că nu toţi suntem la fel.

Putem să nu fim de acord cu unii dintre noi, dar nu putem fi tranşanţi, urâcioşi şi făţiş împotrivă.

A construi o lume perfectă este un ideal greu de atins.

Dar ca să fii tolerant cu ceilalţi trebuie să poţi fi tolerant şi cu tine însuţi, şi pentru a cere toleranţă de la alţii trebuie să dai dreptul altora de a avea opinii diferite.

Dar iată, cu toată filozofia mea şi conform dorinţei mele de toleranţă, nu pot şi nu vreau să fiu de acord cu opoziţia. Nu-i pot tolera demagogia, minciuna, dorinţa de a inocula cu tot dinadinsul ura, neînţelegerea, războiul fără armistiţiu, indiferenţa, lipsa dorinţei de negociere. Nu pot fi tolerantă cu tot ceea de se întâmplă împotriva democraţiei şi a bunului-simţ.

Şi iată că nu pot fi chiar întotdeauna tolerantă, chiar dacă aşa m-au învăţat părinţii mei şi nu în ultimul rând, duhovnicul meu.

Cu cine pot fi tolerantă când nu văd nimic bun în ceea ce înseamnă azi opoziţie?

Degeaba parcă a spus Voltaire "Toleranţa este însăşi rodul educaţiei noastre". Nu mai am răbdare să fiu educată şi vă spun cu toată responsabilitatea: "Dragă opoziţie, «jos demagogia!»".

Dar revin şi educată fiind, îţi reamintesc, dragă opoziţie, că electoratul nu va mai fi aşa de educat când va merge la vot şi o să-ţi zică, dragă opoziţie, un hotărât needucat "nu".

Toleranţa este şi trebuie să rămână atributul umanităţii, atribut ce ţie îţi lipseşte cu desăvârşire, dragă opoziţie!

Deputat Luminiţa Iordache. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult. A fost doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului progresist.