Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Unele concluzii pe urma Convenţiei PDL-iste"

Pentru cine a dorit să priceapă ceva din mersul politicii româneşti, Convenţia PDL din weekendul trecut a fost plină de învăţăminte.

Da, aşa cum s-a spus şi de la microfon, PDL a plătit electoral pentru măsurile de criză luate, dar nu pentru că nu ar fi fost necesare, ci pentru că au fost luate necalculat, haotic, cu nepăsare şi cu rea-voinţă, pentru că a fost o dezastruoasă gestiune a crizei! Nu învinovăţeşti nici drumul prost, nici airbagurile autoturismului pentru că, din ditamai spaţiul cât a avut la dispoziţie, un şofer nepriceput dă cu maşina taman în stâlpul de pe marginea străzii!

În ţara în care EBa ajunge să dea indicaţii şi dispoziţii în partidul tatălui, iar "blonda supremă" e propusă pentru şefia partidului, a spune că vrei să devii o ţară europeană e o glumă - nici în America de Sud nu ne-ar primi! Dictatorii Americii Latine sunt mici copii pe lângă guvernatorul UE în România, căci nici aceştia n-au avut curajul să facă popoarelor şi partidelor lor ce-a făcut românul! Chavez a murit, trăiască Băsescu!

O primă concluzie ce se poate trage de pe urma Convenţiei PDL-iste: în acest partid, reconstrucţia nu trebuie să înceapă, cum speră Vasile Blaga, de la firul ierbii, ci de la temelie, pentru că, în cazul PDL, temelia fiind făcută greşit din start, tot ce se aşează pe ea nu rezistă, iar timpul a confirmat acest adevăr în involuţia partidului. Convenţia a arătat că deja nu se mai pune problema reconstrucţiei, e mult mai uşor să dărâmi totul prin implozie şi să pleci liniştit la alte partide. Cea mai bună dovadă? Butonul detonatorului a fost pus în mâna lui Vasile Blaga...

O altă concluzie de neînţeles: dacă nici măcar în partidul care i-a propulsat în Parlamentul European nu mai au niciun fel de audienţă, pe cine mai reprezintă "reformiştii" la Bruxelles? În locul lor, orice om de onoare (o, ce cuvânt mare pentru aceştia...) şi-ar da demisia şi s-ar retrage la reflecţie, la pensie sau oriunde altundeva unde nu ar mai încurca vreodată pe cineva. Dar, s-a dovedit de nenumărate ori că a le vorbi "reformiştilor" despre onoare e ca şi cum ai toca la urechea surdului - nu onoarea şi interesul naţional i-a mânat în lupta politică, nu acestea vor fi criteriile care să-i facă să nu se mai agaţe cu ghearele şi cu dinţii de nişte scaune pe care nu numai că nu le mai merită, dar nu le-au meritat niciodată!

Ce înduioşător: partidul care era toată ziua-bună ziua cu reforma-n gură, nu dă două parale pe reformiştii săi! Păi cum să nu-ţi curgă o lacrimă când toci ceapă? Aşteptăm cu interes să vedem în ce direcţii vor "zbura" reformiştii Monicăi Macovei, pentru că să rămâi într-un partid care nu dă pe tine nici cât pe-o ceapă degerată (prefigurându-se, deci, că se pot linge pe bot de viitoare funcţii, alese ori numite), parcă nu mai merge! 209 voturi din tot atâţia "reformişti" când masa de votanţi depăşeşte 4.500 de electori, arată că 3% nu este un procent ce îţi poate aduce măcar o victorie măruntă, indiferent de domeniu. În politică, atunci când ai pretenţia să fii o voce ascultată, dacă ai doar 3%, tot ce îţi rămâne de făcut e să te duci la culcare! Dar, cum am zis anterior, chestiunea ţine de onoare, iar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere...

Ce a mai arătat această convenţie? Păi... deşi au negat cu înverşunare că sunt un partid în care incompetenţa este la ea acasă, ba faptele (până şi calculatoarele i-au trădat, butonate fiind de nepricepuţi), ba afirmaţiile candidaţilor ne-au confirmat ce ziceam noi încă de la înfiinţarea PDL! Am zis noi că Elena Udrea şi Monica Macovei se pricep doar la intrigi, dar dacă le pui la muncă serioasă, concretă, nu sunt capabile să facă faţă unui travaliu susţinut? Rezultatele din această campanie ne confirmă! Am acuzat noi PDL-ul că s-a ţinut doar de coţcării şi de hoţii? Sigur că da, era evident şi pentru un orb, cu toată negarea vehementă din partea puterii de atunci! Dar, până şi acum, de la numărătoarea voturilor proprii au ieşit unii PDL-işti strigând în gura mare "Hoţie! Hoţie!" Şi-atunci, cine a avut dreptate? Am acuzat noi PDL-ul de fraudă? Oho, şi încă cum! Am minţit noi cu ceva? Păi... chiar din rândurile lor ne-au confirmat, pentru că au ţipat o grămadă de membri că s-au fraudat voturile! Vă daţi seama ce ar fi fost dacă nu am fi preluat noi guvernarea şi aceşti fraudatori ar fi organizat ei alegerile locale sau parlamentare? Uite că blestemul Robertei Anastase îi ajunge din urmă...

Şi ca o concluzie finală, cu toate instituţiile sale de forţă obediente, Băsescu nu mai are susţinere majoritară nici măcar în partidul său, semnal dezastruos pentru cei cu naşu-n suflet de prin serviciile speciale, din CSM, din DNA, din ANI, de la Înalta Curte, de la Curtea Constituţională şi celelalte organisme închinătoare spre Cotroceni ca înspre Mecca... Astfel, prin înscăunarea din nou a lui Vasile Blaga pe funcţia de preşedinte al PDL, Băsescu pierde tot ce mai era de pierdut: partidul care ar mai fi putut să-l susţină fie şi doar la preşedinţia unei scări de bloc. Deci este previzibil că o să asistăm la un nou val de reevaluări din partea lui Băsescu, acum, când Zeus a fost alungat de Buldog din Olimp...