Parliamentary debates

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Securitatea ţărilor din UE, inclusiv a României, din perspectiva asigurării cu energie"

Sfârşitul Războiului Rece - în care marea învinsă a fost Rusia, mai exact imperiul pe care aceasta îl deţinea, URSS, la care se adaugă şi ţările arondate ca influenţă politică, aşa-numitul lagăr comunist - n-a fost nimic altceva decât dovada că influenţa mondială, cu varianta sa extremă, aservirea unor popoare, se poate face şi altfel decât cu arma în mână, pe câmpul de luptă. Esenţa acestei confruntări, alcătuită la suprafaţă din cursa înarmărilor, a fost, în fapt, de natură economică. Învingătorii din Războiul Rece, americanii şi vest-europenii, au învins economic estul neperformant. Mişcările populare ale unor oameni oprimaţi, în principal, din punct de vedere economic, desfăşurate în anul 1989, n-au făcut altceva decât să confirme falimentul economic al societăţilor comuniste.

Luată oarecum prin surprindere, Rusia s-a adunat între graniţe, strângând din dinţi. Lagărul comunist s-a destrămat, dominaţia politică rusă, bazată pe ideologie, a fost trimisă la coşul de gunoi al istoriei. Părea că jocul ruşilor s-a sfârşit, că statele est europene devenite democratice adoptă rând pe rând regulile democraţiei occidentale, aderând la NATO şi la UE, şi negociindu-şi fiecare, după propria capacitate, interesele naţionale în cadrul noilor structuri internaţionale.

Dar iată că, după un sfert de veac, Rusia revine în forţă, redesenând graniţe, încorporându-şi teritorii cu o surprinzătoare lejeritate dată de opoziţia incoerentă şi timidă ale mai-marilor lumii. La distanţă de câteva luni de la ataşarea Crimeii, Ucraina, luată cu asalt în est, pare consolată şi se străduieşte din răsputeri să minimizeze pierderile teritoriale prin forţe proprii, iar cancelariile occidentale nu mai fac vorbire despre Crimeea, semn că Rusia imperialistă a înviat şi constituie o mare ameninţare la adresa Europei.

Rusia ne dovedeşte acum că a învăţat lecţia înfrângerii din Războiul Rece, pentru că argumentul forţei sale în competiţia cu europenii este, de această dată, de natură economică, şi anume dependenţa economiilor europene de gazul rusesc, pe de o parte, şi, nu în ultimul rând, sumele fabuloase investite în structuri economice europene, a căror retragere ar produce adevărate cutremure economice în UE.

Dacă în ceea ce priveşte investiţiile ruseşti în UE nu este mare lucru de făcut, prohibirea lor fiind incompatibilă cu esenţa capitalismului, în ceea ce priveşte piaţa energetică a UE trebuie luate urgent măsurile care, deşi la nivel declarativ există de mai mulţi ani, au fost întârziate cu un dezinteres inexplicabil. Dependenţa energetică de ruşi le va permite acestora să practice un şantaj direct proporţional cu intensitatea dependenţei.

În luna martie a acestui an, al doisprezecelea ceas, CE al UE a pretins ca în cursul lunii iunie să se procedeze la o evaluare complexă a situaţiei, cu program urgent de implementare a măsurilor care să înlăture deficienţele, de multă vreme cunoscute, ale pieţei internaţionale de energie, şi anume: integrarea pieţelor energetice europene; controlul volatilităţii preţurilor energetice; diversificarea surselor energetice europene (care acum este foarte scăzută); creşterea ponderii energiei regenerabile, în total producţie, concomitent cu transparentizarea pieţelor şi cu rezolvarea tensiunilor apărute prin acest demers între producătorii şi consumatorii de energie; susţinerea programelor de creştere a eficienţei energetice a imobilelor şi tehnologiilor etc. Totul pentru scăderea dependenţei economiilor din ţările membre UE faţă de importurile energetice.

Fac un apel la factorii responsabili cu reprezentarea statului român să contribuie activ la apărarea intereselor energetice ale UE faţă de Rusia, dar, mai ales, să vegheze foarte atent la interesele României, deţinătoare ale unor importante resurse energetice, având în vedere faptul că în ultimele două decenii forţa energetică a statului român a scăzut în loc să crească! (vezi privatizarea controversată de la Petrom şi căpuşarea aproape de desfiinţare de la Hidroelectrica)

Miza este, fără exagerare, securitatea şi independenţa naţională.