Parliamentary debates

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"1 decembrie 2014: corpul politic al naţiunii, consolidat prin alegeri pe ambele maluri ale Prutului"

Ca liberal, ziua naţională îmi aduce mereu aminte de cea mai înţeleaptă definiţie a naţiunii, propusă de un filosof francez: naţiunea este un plebiscit la care luăm parte zi de zi. Este, aşadar, o alegere zilnică de a fi împreună, de a fi o comunitate civică, de a contribui la binele comun, recunoscând în acest mod legăturile care ne unesc şi construindu-le permanent prin actele noastre.

Oamenii politici ai secolelor şi anilor premergători unirii, dar şi ostaşii români care au luptat în numeroase războaie pentru a apăra teritoriile viitorului stat naţional sunt exemple ale unei opţiuni ferme, în numele unor principii, pentru un ideal. Lecţiile istoriei naţionale în regiunea noastră, dar şi lecţiile istoriei recente ne arată că o astfel de dedicaţie rămâne la fel de preţioasă indiferent de context.

În zilele noastre, unitatea naţională se realizează prin aportul fiecărui membru al comunităţii la binele comun şi prin opţiuni ferme privind viitorul acestei comunităţi. Soliditatea proiectului naţional, dar şi cea a statului se rescriu astăzi în opinia mea prin participarea civică şi prin angajamentul pentru modernizare (şi dezvoltare).

Avem însă nevoie de momente în care să ne reafirmăm ataşamentul faţă de valorile naţionale dincolo de jurământul pe care-l facem zilnic prin munca noastră. Privind contextul regional actual, cred că avem nevoie în mod egal să ne reamintim sacrificiul făcut de ostaşii români pentru ca noi să avem un stat puternic, un stat al naţiunii române. Valoarea sacrificiului înaintaşilor este mult mai bine înţeleasă dacă privim lupta pe care o duc după mai bine de un secol state precum Republica Moldova sau Ucraina.

Manifestările de ziua naţională, chiar dacă sunt organizate an de an, au o semnificaţie aparte de fiecare dată, pentru că ne rescriem jurămintele faţă de naţiune, dar şi faţă de comunitatea civică de care aparţinem. Şi o facem prin prisma învăţămintelor trase în anul care s-a scurs, atât la nivelul ţării, cât şi al întregii lumi.

Dispersia cetăţenilor români în atât de multe state şi pe atâtea continente redefineşte progresiv modul în care este înţeleasă starea unei naţiuni, viitorul ei. Această mobilitate creşte impactul evoluţiilor la nivel mondial asupra oricărei naţiuni. Mi-aş dori să reflectăm mai mult la acest aspect, în anii care vin, din moment ce am redescoperit diaspora. Nu este vorba doar despre ce facem unii pentru alţii, politici pentru diaspora sau drepturi asigurate, cred că trebuie să reflectăm mai mult la modul în care secolul 21 redefineşte naţiunile în acest ritm al mobilităţii, în contextul discursului multicultural şi al noilor forme de participare civică sau politică.

În acest an m-am aflat la Chişinău de 1 decembrie. Aceste alegeri mi-au întărit convingerea că românii de peste Prut vor putea să-şi păstreze tezaurul primit de la înaintaşi - limba, identitatea, cultura şi obiceiurile -, dar şi că se consolidează progresiv conceptul modern al naţiunii civice, al comunităţii fondate pe principii şi valori comune care definesc corpul politic al naţiunii. Aceste valori pot constitui baza reunirii noastre în marea familie europeană.

S-a vorbit foarte mult despre votul dat recent de români - ca simbol al mobilizării pentru un ideal comun de modernizare, ca simbol al unităţii în jurul unor deziderate, ca simbol al unei maturizări politice a corpului politic al cetăţenilor români. În mod cert sunt fenomene relevante pentru o naţiune.

Aş vrea să subliniez însă că, pentru mine, votul în statele noastre a vorbit despre responsabilitatea faţă de viitorul statului român şi naţiunii române - o foarte frumoasă încununare a celor peste 20 de ani de democraţie pe ambele maluri ale Prutului. Este remarcabil faptul că aceasta pare să fie lecţia cea mai puternică pe care românii au învăţat-o: participare la decizia politică ca formă de responsabilitate faţă de viitorul nostru al tuturor.

La începutul secolului 20, înaintaşii noştri au dat dovadă că suntem o naţiune puternică, în limbajul şi cu instrumentele timpului. După 1989, am mai scris o pagină şi noi, şi cei din Republica Moldova. Anul acesta încă o pagină. În spiritul timpului, consolidarea corpului politic al naţiunii române prin cetăţenia modernă şi activă este un nou indicator privind forţa naţiunii române.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! La mulţi ani, stimaţi colegi!