Parliamentary debates

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Jocurile de noroc dau dependenţă"

De-a lungul timpului s-au dezvoltat multiple forme de jocuri. Dacă rolul iniţial a fost de a distra participanţii, odată cu trecerea timpului unele jocuri au fost gândite ca o sursă de câştig.

În plin proces de evoluţie, azi se poate juca la aparate cu fise sau pe internet 24 de ore pe zi. Pasul de la spectator la jucător se face foarte repede, sub provocarea anturajului sau mirajului câştigurilor uşoare şi nemuncite.

Dependentul de jocuri de noroc ascunde la început acest lucru de familie, încearcă să facă rost de bani în orice mod, ignoră, în cele din urmă, realitatea din jurul lui, neglijează activitatea profesională sau relaţiile de familie, nimic altceva în afara de jocul lui nu-l atrage şi nu-i face plăcere. În timpul jocului pierde logica, se identifică cu jocul în sine, matematica lui dă erori în ceea ce priveşte sumele jucate sub speranţa deşartă a unui posibil câştig, în timp ce programul maşinii de joc stoarce de orice bănuţ victima sigură ce va reveni ori de câte ori mai poate rupe un ban de la gura copiilor şi a familiei pentru a trăi în lumea lui - lumea jocului.

Deşi dependenţa de jocuri de noroc este la fel de grea şi gravă ca orice altă dependenţă, nu există legislaţie în Europa sau România care să le interzică. În aceste condiţii, încerc cel puţin restricţionarea.

Având în vedere proliferarea sălilor unde se desfăşoară jocuri de noroc, pentru protejarea minorilor atunci când vin de la unităţile de învăţământ, am depus un amendament la proiectul de lege ce reglementează organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu introducerea menţiunii ca distanţa minimă faţă de unităţile de învăţământ să fie de 100 de metri.