Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Învăţământul, un sistem care funcţionează pe avarii"

După examenele naţionale de capacitate şi bacalaureat, învăluite în scandaluri şi care le-au compromis mai mult sau mai puţin, începutul noului an şcolar aduce în atenţie şi alte probleme în sistemul educaţional. Probleme cu care de altfel ne confruntăm în fiecare an şi pentru care niciodată nu se găsesc soluţii.

Fiecare ministru care a deţinut portofoliul la educaţie a vorbit de reformă şi de o educaţie modernă, uitând că aceste deziderate nu pot fi atinse fără o finanţare pe măsură a sistemului de învăţământ.

Ne dorim să fim competitivi în Europa, realitatea ne arată însă un sistem educaţional bolnav. Ducem lipsă de profesori, iar aceia care au ales să rămână în sistem sunt umiliţi cu salarii mizere, dar trăim cu speranţa să avem cadre bine pregătite.

25% dintre şcoli nu au primit avize sanitare, mulţi dintre elevi fiind nevoiţi să se întoarcă în clădiri nereabilitate şi nereparate, care nu respectă normele de igienă şi de siguranţă, fără apă potabilă sau reţea de canalizare. Dar autorităţile ne vorbesc, ori de câte ori au ocazia, despre creşterea siguranţei în şcoli. Clasele nu sunt echipate corespunzător, în special cele din şcolile tehnice. Pregătirea elevilor se face după o programă şcolară neadaptată realităţii şi după o metodologie veche de mai bine de 20 ani, cu un program încărcat, multă teorie şi puţină practică. Dar vorbim despre formarea de profesionişti, pregătiţi să intre într-un câmp al muncii în continuă schimbare şi modernizare.

Deşi dreptul la învăţământ este unul garantat prin Constituţie, actualul sistem educaţional este unul inechitabil. Un exemplu edificator este nedecontarea costului abonamentelor de transport de aproape un an de zile. Şi mă întreb, retoric, bineînţeles, în cel fel este garantat accesul la educaţie pentru acei copii care nu îşi permit să facă naveta? Cum este asigurată egalitatea de şanse?

Din păcate, acestea sunt doar câteva probleme, dintre multe altele, cu care se confruntă sistemul de învăţământ astăzi. Actuala politică educaţională nu va face decât să condamne la mediocritate următoarele generaţii, care nu pot avea acces la un învăţământ performant, în aceste condiţii.

În încheiere, aş dori să reamintesc că la începutul anului 2013, cu ocazia dezbaterii în Parlament, unul dintre amendamentele pe care le-am adus la Legea bugetului de stat şi care a fost respins, a vizat alocarea a 6% din PIB pentru educaţie. O prevedere enunţată de altfel şi în Legea educaţiei naţionale, dar care, pentru al doilea an consecutiv, nu este respectată. Suma alocată în acest an reprezintă nici mai mult nici mai puţin de 3,21%, aproape jumătate faţă de cea prevăzută în lege.

Articolul 2 alineatul (7) din Legea educaţiei naţionale spune aşa: "În România învăţământul constituie prioritate naţională." Aşadar, stimaţi guvernanţi, când veţi începe să respectaţi prevederile legii?