Parliamentary debates

Domnul Radu Zlati:

"Avem nevoie de o nouă Lege a educaţiei naţionale"

Chiar Constituţia noastră a consacrat învăţământul românesc ca fiind o prioritate a statului român. De asemenea, o lege organică, adoptată de către Parlament, a stabilit ca acestui sector primordial al dezvoltării societăţii româneşti să i se aloce minim 6% din produsul intern brut. Cu toate acestea, bugetul pe care Parlamentul României l-a alocat ministerului de resort (să adăugăm aici şi cercetarea, care a fost la un moment dat comasată în cadrul aceluiaşi minister) a scăzut dramatic în ultimii ani. Vom vedea în ce măsură bugetul pe care îl vom aproba pentru anul 2014 va putea remedia măcar parţial acest fenomen al subfinanţării învăţământului - eu personal voi lupta pentru revenirea la o bugetare a MECTS de minim 4%. Dar nu despre bani vreau să vă vorbesc acum şi aici. Ci despre Legea educaţiei naţionale.

Nu vă voi vorbi despre bani pentru că (este aceasta o convingere personală) situaţia proastă a învăţământului românesc, şi cu precădere a învăţământului preuniversitar, nu decurge doar, şi nici măcar prioritar, din alocarea a prea puţini bani către învăţământ. Desigur, mai mulţi bani ar putea ajuta la o oarecare ameliorare a situaţiei din educaţie, în special în domeniul dotării materiale şi a salarizării cardelor didactice, dar nu îmi fac iluzii - această ameliorare a sistemului nu ar fi direct proporţională cu creşterea alocărilor bugetare. În fapt, după 1989 finanţarea învăţământului românesc, dincolo de oscilaţiile datorate mersului general al economiei, a fost mult superioară finanţării din epoca comunistă. Cu rezultate mai mult decât contradictorii. Deci dacă suntem nemulţumiţi de evoluţia postrevoluţionară a învăţământului românesc, cauzele trebuie a fi căutate în altă parte.

Noi cu toţii (politicieni, societate civilă, profesionişti în domeniul educaţiei) am fost de acord că Legea educaţiei naţionale, nr. 1/2011, a fost o lege în ansamblu ei proastă - atât de proastă încât nici măcar guvernanţii care au croit-o după chipul şi asemănarea lor nu au îndrăznit să o supună unei largi dezbateri publice - inclusiv unei dezbateri parlamentare. Şi totuşi nici azi, în 2013, nu s-au făcut paşi semnificativi în vederea unei noi Legi a educaţiei. Ne limităm să peticim legea domnului Funeriu, să îndreptăm pe ici-acolo acele elemente care vin în contradicţie flagrantă cu realitatea şcolii româneşti sau cu interesele pe termen mediu şi lung ale acesteia. Dar oricât am petici o lege proastă, ea nu devine în esenţă o lege bună.

De aceea, vin în faţa domniilor voastre cu rugămintea de a influenţa, fiecare în partidul pe care îl reprezintă în această aulă, în sensul realizării unei noi Legi a educaţiei naţionale. O lege care să corespundă, pe cât mai mult posibil, nevoilor de educaţie şi formare profesională nu doar ale anului 2014, ci mai ales ale deceniului 3 al secolului XXI. Avem nevoie pentru aceasta de curaj, bună-credinţă, vocaţie a dialogului cu societatea civilă, profesionalism şi mai ales de responsabilitate. Să sperăm că vom da dovadă de aceste calităţi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!