Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"25 noiembrie - Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor"

Pe data de 17 decembrie 1999, prin Rezoluţia nr. 54/134, Adunarea Generală ONU a declarat ziua de 25 noiembrie - "Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor" şi a invitat guvernele, organizaţiile naţionale şi internaţionale să marcheze această zi prin activităţi care să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme. Cu acest prilej se comemorează asasinarea, în 1961, la ordinul preşedintelui Rafael Trujillo, a celor trei surori Mirabal, activiste pentru drepturile femeilor din Republica Dominicană.

Combaterea violenţei împotriva femeilor se află şi printre valorile ocrotite de Consiliul Europei. Aceasta trebuie să fie o prioritate a tuturor structurilor, fie ele naţionale, europene sau mondiale, deoarece în lume violenţa domestică este principala cauza a mortalităţii la femeile între 19 şi 44 de ani, surclasând victimele războiului, ale cancerului sau ale accidentelor rutiere.

Conform Declaraţiei pentru Eliminarea Violenţei Împotriva Femeilor, adoptată de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993, violenţa contra femeilor este "orice act de violenţă bazată pe deosebirea de sex din care rezultă sau este posibil să rezulte pentru femei traumatisme sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţările cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrară de libertate săvârşite fie în viaţa publică, fie în viaţa privată". Cea mai cunoscută formă de violenţă este violenţa familială, adică "utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt membru al familiei în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia, precum şi ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al copilului".

Condiţiile care favorizează apariţia actelor de violenţă sunt: disfuncţiile şi carenţele educative ale mediului familial, educaţia sexuală lacunară, carenţele socio-economice, creşterea gradului de permisivitate socială, incidenţa tulburărilor psihice.

Şi din punct de vedere social, victimele sunt izolate treptat şi în cele din urmă total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistenţă socială. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea acesteia de ieşire din această dependenţă.

În ceea ce priveşte violenţa domestică, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social.

Datele unui studiu realizat de INSCOP în iulie 2013 la nivel naţional arată că 37,5% din cetăţeni consideră că violenţa împotriva femeii nu este pedepsită serios de autorităţi, în plus, 32,6% din subiecţi cred că acest gen de violenţe se datorează mai ales sărăciei, iar 23,2% susţin că fenomenul s-a întâlnit dintotdeauna în România. Violenţa în familiile persoanelor cu educaţie şi venituri peste medie creşte anual cu 20-30%.

Privind aceste date, putem spune că ne confruntăm cu un fenomen semnificativ şi foarte îngrijorător, chiar în condiţiile în care cadrul legislativ şi de reformă în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie a evoluat foarte mult în ultimii ani.

Prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor - iar într-un cadru mai general a violenţei în familie - reprezintă în România o parte integrantă a politicii de stat pentru protecţia familiei şi de sănătate publică, constituind - şi pe mai departe - o prioritate de interes naţional, inclusiv de ordin legislativ, pentru că, aşa cum susţinea Mahatma Ghandhi (părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente): "Violenţa este arma celor slabi".