Parliamentary debates

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Instituirea unor mecanisme care să promoveze participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viaţa"

Odată cu ratificarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului în 1990, România şi-a luat ca angajament protejarea şi promovarea drepturilor copilului, aşa cum au fost ele trasate la nivel global de organismele internaţionale. Încă din primii ani de democraţie, ţara noastră a făcut şi continuă să facă eforturi considerabile pentru protejarea intereselor şi drepturilor copiilor, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi pentru accesul facil şi egal la educaţie şi sănătate.

Cu toate acestea, România rămâne printre ultimele state ale Uniunii Europene unde copiii sunt vulnerabili la pericolul sărăciei, lipsei de educaţie sau lipsei de tratament în caz de boală. Astăzi, în ţara noastră, 400.000 de copii nu merg la şcoală din cauza sărăciei. 23.000 de copii sunt instituţionalizaţi, iar alţi 42.000 de copii trăiesc separat de familiile lor. Acestor statistici li se adaugă numărul de copii rămaşi în ţară în timp ce părinţii lor muncesc în străinătate.

Însă drepturile copiilor nu trebuie să rămână doar statistici pe hârtie, ele trebuie să devină o realitatea atât în România, cât şi în Europa şi în întreaga lume.

De aceea, aş dori să reamintesc parlamentarilor români prevederile recomandării Comisiei Europene din 20 februarie 2013, "Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării". Astfel, acum mai bine de un an, Comisia Europeană propunea statelor - membre UE "să dezvolte şi să pună în aplicare politici pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale a copiilor şi pentru promovarea unei mai bune calităţi a vieţii, prin strategii multidimensionale".

Consider că în spiritul acestei recomandări generale şi în concordanţă cu necesitatea exprimată de Comisia Europeană pentru dezvoltarea de strategii integrate, România trebuie să facă eforturi în direcţia instituirii unor mecanisme care să promoveze participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viaţa.

Cred cu tărie că Parlamentul României are rolul principal în conturarea unor soluţii legislative pentru crearea unui cadru prin care copiii să fie încurajaţi să îşi facă cunoscute opiniile, cu garanţia că aceste opinii sunt luate în considerare şi se reflectă în deciziile majore care îi privesc. Una dintre ideile concrete ce reiese din discuţiile cu factorii de decizie este cea a înfiinţării unui organism special pe lângă instituţia Avocatului Poporului, specializat în apărarea drepturilor copilului. Totodată, consider că în spiritul recomandărilor menţionate este necesar ca legislaţia românească să fie amendată pentru a permite copiilor să petiţioneze instituţiile statului şi cele europene.

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor, consider că parlamentarii României trebuie să se dedice unor dezbateri extinse în cadrul comisiilor de specialitate din cele două camere pentru a analiza şi a propune soluţii pentru ca drepturile copilului în România să fie pe deplin respectate şi promovate.