Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"USD, Uniunea Socială a Disperării"

Ştim cu toţii că dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite ale Americii. Mai ştim că este abreviat prin iniţialele USD, adică United States Dollar. Nu doresc să intru şi eu în tonul general al dezbaterii evenimentelor care s-au petrecut în ultimele săptămâni şi mai ales în nota de veselie deplasată şi băşcălie în care au fost comentate şi interpretate, dar nu pot să nu observ coincidenţa iniţialelor despre care vorbeam.

Sigur, avem motive să zâmbim dacă ne gândim că USD poate fi şi Uniunea Socială a Disperării. O uniune născută din disperarea de a aduna voturi cu orice preţ, în orice chip, sub orice formă şi prin orice mijloace. Acest fapt poate fi amuzant, dar doar până la un punct.

În rest, nu avem motive de veselie. Doar Ponta şi Antonescu, purtând vizibil trauma unei despărţiri recente, doar ei ştiu care este motivul pentru care de la o oră la alta, de la o zi la alta, ba râd unul de celălalt, ba râd vorbind singuri, ba plâng cu vocea tremurândă în faţa noastră, la televizor. Mai nou, şi ca să extindă ridicolul, observăm că şi pe net se exhibă în filmuleţe interpretate teatral, în care prietenul de ieri devine brusc un om de nimic, ţinta tuturor criticilor.

Dar să revenim. Ştim că guvernanţilor noştri, de fapt, le place foarte mult tot ce este legat de America în sine. Cu toate că nu pierd nicio ocazie să înfiereze sistemul capitalist american putred, să se umfle în pene plini de populism şi demagogie şi să laude democraţia noastră socială de pe plaiurile mioritice, ştim că le place şi în America.

Ce nu i-a plăcut însă, în special, premierului a fost să stea în ţară şi să discute probleme serioase cu doamna asistent al secretarului de stat american; dar cu siguranţă îi plac dolarii, mai ales în propriile buzunare şi ale baronilor pe care îi ţine în braţe şi îi ajută să prospere.

Oare la dolari, ca semn al îmbogăţirii nejustificate şi imorale a celor din fostul USL, s-o fi gândit domnul Ponta când a dat această denumire alianţei pentru alegerile europarlamentare? Să fie oare acesta un mesaj involuntar pe care cei aflaţi acum la putere îl transmit? Sau s-o fi gândit la disperarea demnitarului care îşi vede prăbuşită o întreagă lume de carton, construită pe minciună şi demagogie?

Dacă ar fi să credem, după cum se spune în popor, că fiecare nume are o semnificaţie în sine şi că el arată rădăcinile cele mai adânci şi ascunse ale celui care îl poartă, caracteristici, trăsături, evoluţie, atunci asta ar însemna că politicienii care sunt acum la putere au gândul doar la simbolul prosperităţii proprii, desigur!?

În orice caz, la dolarii pe care românii cinstiţi îi au în firavele lor conturi din bănci, domnul premier nu avea cum să se gândească... De la înălţimea demnităţii pe care o ocupă vremelnic, domnul Ponta nu se poate gândi vreodată la lucruri atât de mici, ca de exemplu faptul că în buzunarele românilor suflă vântul sărăciei.

Domnul Ponta nu poate da importanţă unor fapte atât de mărunte precum scăderea netă de zi cu zi a veniturilor românilor, precum creşterea preţurilor bunurilor de consum sau scumpirea fără motiv a facturilor la energie electrică la consumatorii casnici! Nu! Ce să mai spunem de faptul că Banca Naţională a României informează, de exemplu, că în doar o singură zi, respectiv pe 20 februarie, dolarul american a crescut de la 3,26 lei la 3,30 lei!

Dar premierul are acum cu totul şi cu totul alte griji.

În timp ce liberalii, PMP, PDL şi toată lumea în cor îi cere demisia, în timp ce mitingurile împotriva politicii sale distructive nu mai contenesc, premierul strigă din toţi rărunchii că el nu demisionează, orice ar fi! Indiferent de structura guvernului său, de cine va ajunge să fie preşedinte! Nu demisionează cât timp Traian Băsesu este preşedintele României! Mai ceva decât un copil de grădiniţă! Bate din picior, se supără, aruncă jucăria în colegul de năzbâtii de până mai ieri şi strigă cu disperare!

Admitem că acela care este prea mult prezent în spaţiul public şi vorbeşte prea mult la televizor (din proprie voinţă, ca parte a unei strategii mediatice, şi nu pentru că ar avea neapărat ceva de spus sau pentru că ar mai fi cineva doritor să îl asculte), nu se poate să nu greşească, ci chiar să acumuleze în timp multe greşeli.

Însă unui premier nu îi sunt permise (prea) multe greşeli. S-a spus că Ponta nu este un premier responsabil, s-a spus că e infantil, că e un om politic imatur. S-a spus că e mai preocupat de propriile pasiuni - precum baschetul pe timp de înzăpezire sau cursele de maşini pe secetă sau inundaţii -, decât de problemele ţării.

Eu spun acum că e chiar inspirat în a oferi motive pentru a ne mai descreţi frunţile din când în când, pentru a mai zâmbi amar. Sincer, poate că ar trebui ca pe viitor să îşi folosească mai des abilităţile filologice, lingvistice pe care nici el nu ştia că le are, nu de alta, dar cine ştie, se poate ca într-o bună zi să producă nişte jocuri de cuvinte mult mai atractive!

Şi iată că în timp ce premierul joacă, şi se joacă, având un aer nevinovat, chiar şugubăţ, "scrabble" cu nervii cetăţenilor, USD s-a născut dintr-o mare disperare, iar USL, speranţa năruită a mulţi români înşelaţi, e deja istorie.

Şi amândouă aceste întâmplări nu au fost decât nişte "accidente" politicianiste în istoria ţării, nişte demersuri iresponsabile şi fără legătură cu realitatea de zi cu zi pe care ţara o trăieşte.