Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Două probleme care se pot soluţiona reciproc, în mod fericit"

Una dintre problemele actuale ale ţării o reprezintă faptul că multă lume nu reuşeşte să îşi facă rost de un acoperiş deasupra capului. Poate cei mai defavorizaţi de soartă în acest sens sunt tinerii de la casele de copii, care la majorat sunt aruncaţi în stradă de către legislaţia actuală. Însă la fel de lipsiţi de şanse sunt şi alţi oameni care deja stau în stradă ori prin canale, cu familiile lor, nu rareori destul de numeroase. Dar şi absolvenţii de medicină umană ori veterinară, învăţătorii şi profesorii, alte categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural mai îndepărtat de oraş ar fi mai avantajaţi dacă ar reuşi să aibă o locuinţă lângă serviciu, în loc să-şi dea cel puţin jumătate din salariu pe naveta zilnică şi cheltuind ore bune pe drumuri, fie prin arşiţa verii, fie prin ploile şi noroaiele primăverii şi toamnei, fie prin nămeţii şi gerurile iernii.

O a doua problemă la care aş dori să mă refer este fenomenul - căci deja se poate vorbi despre un fenomen - de depopulare a satelor româneşti. Din ce în ce mai multe localităţi, mai ales din mediul rural, se depopulează. Motivele sunt multiple: îmbătrânirea populaţiei, care moare fără urmaşi, sau emigrarea, familii întregi părăsindu-şi meleagurile natale pentru o viaţă mai bună în alte ţări, fie ele europene, americane ori de aiurea. Sau internarea definitivă în diverse stabilimente în vederea unei asistenţe de specialitate. Sunt multe motivele care pot avea drept consecinţă lăsarea în urmă de locuinţe şi pământuri abandonate, în zeci de sate româneşti populaţia fiind de cel mult 10 locuitori şi în continuă scădere.

O propunere care ar putea rezolva ambele probleme ar fi aceea de a se întâlni cele două: locuinţele abandonate şi oamenii fără locuinţă. Aşa s-ar repopula şi readuce frumuseţea în aceste locuri, ar veni nişte bani din taxe şi impozite, dar s-ar rezolva pentru mulţi oameni lipsa locuinţei pentru familie.

Principalul impediment ar fi însă transferul de proprietate. Dar şi aici, dacă se doreşte rezolvarea celor două probleme şi nu se ajunge la vechea vorbă populară "leneşul la toate zice că nu poate", se găsesc soluţii. Suntem legislativul ţării, deci putem să facem o lege care să aibă acest obiectiv, transferul de proprietate al locuinţelor abandonate, atât ale celor din mediul rural, cât şi ale celor din mediul urban, căci şi la oraşe sunt sute şi sute de blocuri care au fost lăsate în paragină.

Locuinţele şi pământurile abandonate se deteriorează rapid, nu sunt surse de venit pentru stat, acumulează datorii ce nu vor putea fi niciodată recuperate. Menţinerea acestei stări de lucruri este un model de ineficienţă administrativă care nu face bine nimănui. Avantajul acestei soluţii ar fi şi acela că mulţi oameni, pe lângă rezolvarea problemei locative, şi-ar rezolva şi o bună parte din problema locurilor de muncă, întrucât aproape fiecare casă din mediul rural are şi o bucată de pământ. Prin cultivare, poate aduce pâinea cea de toate zilele pe masa familiei respective, existând chiar şi posibilitatea de a produce pentru vânzarea în pieţe. Tot pe lângă casă omul gospodar şi-a pus şi ceva pomi fructiferi, nişte viţă-de-vie, poate creşte nişte animale şi se poate spune că şi-a rezolvat multe din problemele vieţii. Dacă aceasta ar fi alternativa pentru cineva care îngheaţă iarna pe sub poduri sau se sufocă prin canale, cred că şi doritorii ar fi suficienţi. Trebuie doar să rezolvăm problemele de proprietate, fie central, fie pe plan local, şi se poate vedea că acestea nu sunt insurmontabile. Uite-aşa, două probleme se pot soluţiona reciproc, în mod fericit, doar punându-se în tangenţă una cu cealaltă, prin medierea statului.