Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Dependenţa de jocurile de noroc"

În societatea zilelor noastre, dependenţelor de alcool şi de tutun li se acordă atenţia necesară şi tratament corespunzător pentru a vindeca bolnavul care suferă de aceste tulburări ale sănătăţii. Cu toate acestea ludomania care este explicată prin dependenţa faţă de jocurile de noroc, este tratată cu superficialitate, de cele mai multe ori ea nefiind considerată o ameninţare la viaţa individului precum sunt cele două dependenţe menţionate mai sus.

În urma unor cercetări efectuate la Facultatea de Medicină din Harvard, SUA, s-a constatat faptul că în momentul în care subiectul înregistrează câştiguri la jocurile de noroc, activitatea sa cerebrală este identică cu cea a dependenţilor de cocaină în momentul administrării dozei. Concluziile acestei cercetări ne ajută să înţelegem că dependenţa patologică de alcool, droguri, dar şi de jocuri de noroc cauzează o serie de modificări biochimice, printre care scăderea nivelului mediatorilor chimici de la nivel cerebral, precum adrenalina şi serotonina, ceea ce înseamnă că, la fel ca în cazul unui dependent de droguri, un ludopat căruia îi este restricţionat accesul la ceea ce face obiectul dependenţei sale va prezenta simptome precum violenţă, impulsivitate, comportament agresiv faţă de membrii familiei, pierderea autocontrolului, demenţă, furt, şi, în cele din urmă, tentativă de sinucidere.

Câţi dintre noi nu am auzit de astfel de cazuri în care cetăţenii, proveniţi din toate categoriile sociale, au recurs la diverse metode, printre care unele extreme, pentru a procura sumele de bani necesare satisfacerii acestei dependenţe. Tineri care şi-au pierdut într-o zi toate economiile ultimilor ani, familişti devotaţi care odată căzuţi în această patimă au întreprins numeroase acţiuni care au cauzat separarea de cei dragi, oameni care şi-au risipit întregul salariu, au luat bani cu împrumut de la cei apropiaţi, cei ajunşi la disperare au luat bani cu camătă sau s-au sinucis din cauza poverii datoriilor, sunt doar câteva exemple tragice care nouă ne sunt deja cunoscute.

Supervizorul Asociaţiei pentru Prevenirea şi Tratarea Adicţiei, Cristian Noaghi, declara, în decursul acestui an, că în România se cunosc în jur de 150 de mii de persoane dependente de jocurile de noroc, atrăgând atenţia şi asupra faptului că în Bucureşti astfel de locaţii sunt la tot pasul.

Ţinând cont de aspectele prezentate mai sus, colegi din cadrul Partidului Social Democrat au avut iniţiativa de a solicita diminuarea numărului spaţiilor deţinătoare de slot-machines, semnalând pericolul pe care acestea îl prezintă, demers care însă a primit aviz negativ.

Problema care a fost ridicată cu privire la această iniţiativă a fost aceea că în urma unei astfel de decizii statul va pierde sute de milioane de euro, însă puţini au fost cei care s-au interesat de numărul de vieţi pierdute, dacă industria jocurilor de noroc nu va fi atent supravegheată.

Consider că O.U.G. nr. 92 din 2014 privind jocurile de noroc este un prim pas făcut în direcţia protejării cetăţenilor împotriva dependenţei patologice de "păcănele", chiar dacă acest scop a fost atins prin mărirea taxelor pe jocuri de noroc şi adăugarea unei taxe de viciu.

Doresc să precizez că mărirea taxelor, în general, nu este ceva pentru care eu militez şi nici nu îmi doresc acest lucru, însă sumele de bani provenite din taxarea acestei industrii cu efecte nocive vor fi repartizate Ministerului Tineretului şi Sportului, Fondului cinematografic, Programului Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice şi pentru o fundaţie nou înfiinţată ce are ca scop unic realizarea programelor de protecţie a tinerilor împotriva jocurilor de noroc, prevenirea şi tratarea dependenţei, soluţionarea promptă şi eficientă a litigiilor dintre un organizator de joc şi un jucător etc.

Într-o societate ideală s-ar urmări responsabilizarea cetăţenilor cu privire la pericolul reprezentat de jocurile de noroc, cât şi a organizatorilor acestor jocuri cu privire la dezastrele care pot surveni, dacă încurajează comportamentul dependent. Aşa cum în Belgia intrarea ludopaţilor este interzisă în cazinouri, sper ca şi în România legislaţia să se armonizeze, astfel încât să poată fi redus numărul dependenţilor şi al victimelor colaterale apărute în urma acestui viciu.