Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Este în firea lucrurilor ca la fiecare început de an să priveşti peste anul lăsat în urmă cu gândul de a aduna învăţăminte asupra celor bine făcute, dar şi asupra celor ce n-ar mai trebui repetate, fiindcă n-au adus nici un folos. Cel puţin aşa se face la mine acasă, în Onicenii Sucevei, vatră de oameni gospodari şi mândri care şi-au moştenit înţelepciunea de la generaţii întregi de înaintaşi, descendenţi ai răzeşilor lui Ştefan.

Doar că de o bucată prea lungă de vreme se plâng neamurile mele, la care adun şi prietenii, şi cunoştinţele şi mulţi întâmplător întâlniţi şi cei mai mulţi dintre români, că una văd în viaţa lor şi alta li se spune, fără nici o sfială, de către cei ce controlează vremelnic instituţii ale statului. Şi au dreptate să se plângă, pentru că sunt unii care cred că au de a face cu un popor de reduşi mintal, căruia dacă-i spui pe un ton convingător să trăiască bine el, şi murind de foame, asta crede!

Numai că şi eu şi dumneavoastră avem datoria să le spunem celor aflaţi între zbuciumul vieţii de zi cu zi şi dispreţuitoarele declaraţii ale unor guvernanţi, menite a-i îneca în minciună, adevărul!

Ei bine, iată cum arată adevărul.

Într-un sondaj realizat în ianuarie 2010, cei mai mulţi români, respectiv 44,9%, apreciau performanţa Guvernului egală cu cea a guvernului anterior, în timp ce 34% spuneau că este mai rea, iar 11,2% afirmau că este mai bună.

În ianuarie 2011, reluând chestionarea pe un eşantion similar de persoane, cu aceeaşi marjă de eroare ca în anul anterior şi respectând chiar acelaşi interval de timp calendaristic, rezultatele sună astfel: 67,3% dintre români spun că prestaţia Executivului este "mai rea" decât cea a guvernului anterior, 22,7 % spun "la fel" şi doar 4,9% spun că este mai bună. Şi, ca un corolar, dacă în 2010, 73,4 % dintre respondenţi afirmau că direcţia în care se îndreaptă România este greşită, anul acesta numărul celor ce cred că rătăcim spre dezastru este de 87%.

Se vor găsi, cu siguranţă, unii care să conteste rezultatul sondajului cu pricina, să-l considere politizat ori chiar neprofesionist. Mai ales disperarea dă accese de curaj prost înţeles!

Şi, ca să nu mi se reproşeze că uzez de cifre ce nu se regăsesc în realitate, iată, cu voia dumneavoastră, şi realitatea, în exemple!

Ni s-a anunţat de curând, prin glasul cel mai avizat al domeniului, că turismul românesc a ieşit din criză. Că ministerul de resort, alimentat cu un buget de 118,4 milioane euro veniţi din fonduri europene, va dubla numărul turiştilor străini în 2015, faţă de 2010. Că promovarea intensă on-line va fi instrumentul principal cu care se va realiza atare reuşită, întrucât până acum aşa metode moderne n-au fost băgate în seamă. Toate acestea pe cel mai convingător ton cu putinţă, menit ca şi pe Toma Necredinciosul să-1 includă în programul "20 de atracţii de top", menţionat de doamna ministru ca noutate tactică în domeniu.

Grozav ar fi să fie şi adevărat!

Nu că s-ar contrazice cele spuse de şefa celui mai bogat minister cu cele declarate de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism, de unde aflăm că vânzările agenţiilor de turism din România au scăzut, în medie, cu 15% în 2010 faţă de 2009, iar zeci de agenţii de profil au fost închise din cauza crizei economice.

Nu că mi-ar trece prin cap să repet spusele dintr-un cotidian care consideră că doamna ministru a descoperit apa caldă cu metoda promovării pe internet.

Dar nu pot să nu vă spun, şi poate aud şi alţii, că în judeţul Suceava, un program mult mediatizat, "Crăciun în Bucovina" a avut ca efect un indice de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică de 20,1%, faţă de 21,7% în luna noiembrie a aceluiaşi an, iar din totalul sosirilor în structurile de primire turistică 95,6% reprezintă sosiri ale turiştilor români şi doar 4,4% sosiri turişti străini.

Pe unde o fi adevărul despre reuşita de care vorbea fericită doamna ministru, că cert rămâne deocamdată doar bugetul ministerului?

Încă un exemplu.

Am aflat că trăim într-o ţară în care şcoala califică tâmpiţi, şi când mai are de a face cu câte un elev mai răsărit îl face doctor, în loc să-1 facă ospătar. Asta după ce aflasem că nu şcoală multă ne trebuie pentru a accede la înalte funcţii, şi un pic mai devreme de a afla că ţara noastră are graniţele deschise pentru cei ce nu-şi găsesc locul în România şi care pot astfel pleca unde văd cu ochii.

Aceste mostre declarative au fost considerate jaloane direcţionale de către cei care şi-au asumat răspunderea pentru aşa-numita Lege a educaţiei, normativ ce vine să creeze toate condiţiile pentru punerea în operă a dezideratelor mai sus menţionate.

Aşa se face că, pe de o parte, odată cu intrarea în vigoare a presupusei legi vor fi trimişi la pensie profesionişti de excepţie, cu expertize personale copleşitoare, somităţi în materia profesională şi nu numai. Dacă ar fi să considerăm pentru această afirmaţie numai exemplul celor 60 de medici de renume european, toţi profesori universitari, doctori în medicină, mulţi şefi de clinici sau de spitale, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie şi tot ar fi destul.

Dar dacă mai alăturăm acestui efect al legii în discuţie şi faptul că la 31 ianuarie anul curent, aproape 4.000 de cadre medicale ceruseră deja să li se elibereze documente de recunoaştere a studiilor în statele membre UE, pentru a putea emigra şi munci în afara ţării, situaţia capătă alte dimensiuni.

Probabil au decis că nu ne trebuie nici şcoală şi nici oameni şcoliţi cu adevărat!

În felul acesta suntem mai uşor de stăpânit! Dacă mai putem accepta acest lucru!