Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Uniunea Social-Liberală dă frisoane!"

Încă de când începuse să răzbată zvonul că e pe cale să se îndeplinească o uniune serioasă a opoziţiei, cei de la PDL au început să intre în sevraj, bâţâindu-se ca nişte marionete pe toate posturile de televiziune, radiouri, ziare aservite şi alte calorifere şi frigidere ale neamului răspândacilor.

"Uniunea Social-Liberală va rămâne în opoziţie până în 2019!", îşi face curaj Boc, de sub vreun scaun din Alba Iulia. Ioan Oltean chiţăie, doar-doar s-o convinge singur când se-aude scoţând sunete, că alianţa opoziţiei nu va avea forţă să învingă PDL la alegeri şi că, de fapt, va aduce procente în plus pedeliştilor! Roberta Anastase îi ţine isonul, de parcă ea i-ar fi scris spiciul lui Oltean! Cum era vorba aia, pe timpul lui Ceauşescu: un singur gând, o singură voinţă...? Câte un udemerist îşi mai dă şi el cu părerea că ar fi nepotrivită alianţa dacă se iau în calcul diferenţele dintre ideologii ale formaţiunilor componente, uitând că UDMR-ul nici măcar nu-i un partid, ci o struţo-cămilă, un conglomerat de pseudodoctrine, intrigi şi interese separatiste, creat pe criterii etnice, grupat într-o găselniţă asociativă cu pretext de uniune culturală şi ajunsă în parlament la limita legii, mai mult speculând interesele unora şi altora...

Iată doar cum gândesc câţiva dintre oamenii puterii, care înţeleg prin politică doar găşti şi meschine interese personale ori de grup, incapabili să priceapă că interesul naţional poate însemna şi altceva decât menţinerea la putere cu orice preţ a căpuşelor băsiste, a incompetenţelor portocalii, a ifoselor PDL-iste ori a transfugilor ciraci ai lui Oprea, spre pierzania poporului român!

Singurul care pare a mai avea un pic capul pe umeri ar fi Cristian Preda, cel ce măcar recunoştea cinstit că "Forţa electorală a Uniunii Social-Liberale nu e de neglijat. (...) Nu trebuie să li se îngăduie să monopolizeze spaţiul politic". Tot el continua, pe blogul său: "Constituirea US-L e un moment important pentru scena politică de la noi. PSD e un partid care, cu excepţia ultimei legislaturi, a avut cei mai mulţi parlamentari. Inclusiv atunci când era în opoziţie - în 1996-2000 sau în 2004-2007 -, partidul creat de Ion Iliescu a depăşit prin numărul deputaţilor toate celelalte partide din Parlament. Faptul că acum s-a aliat cu PNL vădeşte dorinţa clară de a obţine o majoritate la urne, pentru a putea sugera - în limitele Constituţiei - un premier".

După care, cum e normal pentru cineva aflat în zona puterii portocalii, încearcă să se autoiluzioneze, căutând punctele slabe ale US-L, dar nu mai reuşeşte să fie la fel de convingător, fiind mai mult decât evident faptul că "punctele slabe" nu sunt decât o serie de justificări doar pentru ochii şi urechile puterii portocalii, lucru recunoscut, pentru cei cu mintea la purtător, prin formularea: "...trebuie să existe şi ceva mister în alianţele astea politice".

Se spune că atunci când te critică adversarii într-o disperare înseamnă că faci ce trebuie, pentru că nu te critică decât dacă e ceva în detrimentul lor şi îi sperie zdravăn. E bine dar că ne critică găştile de la putere, e semn că deja simt că, pentru ei, vine sfârşitul jocului. Este exact ce le lipsea: o uniune a opoziţiei, tocmai când războaiele taberelor băsiste cu antibăsiştii portocalii sunt în toi, când Elena Udrea se visează primarul Capitalei, când ba Frunzăverde, ba Blaga, ba Boc ori care o mai fi cu muşchii înfoiaţi se vede II capo în PDL, tocmai când sondajele arată că n-a mai stat de mult PDL-ul aşa de prost în încrederea oamenilor şi că perspectivele tind să fie din ce în ce mai sumbre. NASOL, cu majuscule!

Aşa că e de înţeles turbarea ce a cuprins zona puterii când a văzut că se poate realiza ce se considera a fi imposibil în România: unirea opoziţiei. Căci, după cum zicea şi Kogălniceanu, "Uniunea, naţiunea a făcut-o!" - naţiunea română oropsită, minţită, spoliată, adusă la limita dispariţiei fizice, care nu mai suportă jugul portocaliu. Unire într-o formulă ce este previzibil mai rezistentă decât defunctele Convenţia Democratică sau Alianţa "Dreptate şi Adevăr", ambele trântite de partidul lui Băsescu, cel ce s-a dovedit a fi veriga slabă a oricărei uniuni politice româneşti.

Aşa că aşteptăm cu interes momentul în care portocaliii se vor lua singuri de turul pantalonilor şi se vor autoexclude din Parlament, aşa cum au mai făcut-o şi alte partide în ultimii 20 de ani. Din fericire, odată cu crearea Uniunii Social-Liberale, acest moment a venit cu un pas mai aproape! Iar când uriaşul conglomerat abia născut întruneşte speranţele a peste 70% dintre români, e normal ca portocaliii să intre-n fibrilaţii! Doamne-ajută!