Parliamentary debates

Domnul Ion Marocico:

"Importanţa promovării moştenirii culturale ucrainene"

În permanenţă am considerat că valorizarea moştenirii culturale trebuie să reprezinte o prioritate pentru comunitatea ucraineană, iar datoria fiecăruia dintre noi este de a păstra şi transmite mai departe nealterate valorile în jurul cărora ne-am format şi definit de-a lungul timpului. Limba, religia, tradiţiile şi obiceiurile ucrainene constituie temelia comunităţii noastre, temelie fără de care orice raportare la viitor devine iluzorie.

M-am bucurat nespus când am văzut în diferite localităţi din România în care trăiesc însemnate comunităţi de ucraineni, că tradiţia este dusă mai departe cu responsabilitate, că există copii dornici de a învăţa limba ucraineană, cântece şi dansuri tradiţionale, dascăli inimoşi care se implică cu dăruire în formarea acestor copii, dar şi membri ai comunităţii noastre care fac tot posibilul pentru a semnala şi rezolva eventuale probleme. În acest sens, aş vrea să amintesc de o interpelare recentă pe care am adresat-o Ministrului Educaţiei, în urma căreia s-a evitat desfiinţarea a două clase de ucraineană de la Şcoala gimnazială din Valea Vişeului, Maramureş, cu toate că acestea sunt sub minimum de efectiv admis.

Atât timp cât în şcoli se vor ţine cursuri în ucraineană, în biserici se va sluji în limba ucraineană, iar acasă fiecare dintre noi va transmite copiilor elementele de bază ale culturii ucrainene, nu vom avea cum să ne pierdem identitatea.

Personal, am înţeles importanţa transmiterii pe toate canalele a valorilor culturii ucrainene şi, de când reprezint comunitatea ucraineană în Parlamentul României, am colaborat cu reprezentanţii mass-media pentru a le face cunoscute. Împreună cu aceştia am fost în comunităţile de ucraineni din întreaga ţară, de la Tulcea în Maramureş, de la Suceava şi Botoşani până în Timiş, în dorinţa de a promova specificul ucrainean al acestor zone, de a-l înţelege mai bine, de a asimila lucruri noi şi, nu în ultimul rând, de a arăta întregii Românii frumuseţea şi bunătatea din sufletele acelor oameni care formează minoritatea ucraineană. Toate acestea au fost reflectate în emisiuni precum Europolis şi Convieţuiri de la postul TVR1, la TVR3, la radio sau în presa locală. În judeţul Tulcea, de exemplu, au fost surprinse aspecte din viaţa etniei noastre din zona Deltei Dunării, de la tainele pescuitului, ale mâncărurilor tradiţionale bazate pe peşte, la prelucrarea stufului pentru acoperitul caselor sau obiectele de artizanat confecţionate de meşteri populari, în mod deosebit, remarcând programele artistice prezentate de grupurile vocale "Zadunaiska Sici" din Tulcea, "Rebalka" din Crişan, "Veselka" din Caraorman, "Ceorne More" din Sfântu Gheorghe, "Bila Roja" din Letea şi "Dunai" din Pardina.

În alt colţ de ţară, în Bucovina, comunităţile de ucraineni huţuli din zonă au scos în evidenţă nu numai frumuseţea şi originalitatea unor obiceiuri prea puţin cunoscute în afara comunităţii, cât mai ales importanţa comunicării lor mai departe. Costumele populare purtate cu mândrie la întâlnirile avute, cântecele, precum şi implicarea deosebită în prezentarea dansului "huţul" de către o formaţie tradiţională de muzică instrumentală din Ulma, demonstrează că valorile de bază ale ucrainenilor huţuli din Bucovina sunt încă vii. Tot în Bucovina a fost surprins şi specificul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou, pe stil vechi, cu bogata masă din ajun pe care se află 12 feluri de mâncăruri de post, colinde şi şezători.

Devotamentul cu care obiceiurile zonei sunt transmise le-am putut remarca în activitatea ansamblurilor "Polonenka" din Paltinu-Vatra Moldoviţei, "Cervona Kalena" din Negostina, "Kazacioc" din Bălcăuţi, a grupurilor de copii de la şcoala din Milişăuţi, "Vesna" din Mihăileni-Botoşani sau cel din Bistra, coordonat de profesorul Coreniuc Dumitru.

Totodată, vreau să amintesc că la sfârşitul anului trecut, în localităţile Gottlob şi Remetea Mică din judeţul Timiş, a avut loc Festivalul cântecului şi dansului ucrainean din Banat, organizat de Uniunea Ucrainenilor din România, în colaborare cu Ministerul Culturii. Festivalul a adus laolaltă grupuri şi ansambluri culturale profesionale ucrainene atât din judeţul Timiş, precum "Tânăra Speranţă" din Soca, "Iarba de Mătase" din Lugoj, "Remeteanca" din Remetea Mică, "Calenca" din Ştiuca, "Tinerii Stejărei" din Dragomireşti, formaţia instrumentală Stefan Buciuta şi Neluţu Marocico, precum şi din Rona de Sus, judeţul Maramureş, şi Novisad, Serbia.

Din păcate, nu pot să cuprind aici toate grupurile şi ansamblurile ucrainene, dar folosesc această ocazie pentru a le adresa mulţumiri tuturor celor care au pus suflet în tot ce au făcut, coordonatorilor şi cadrelor didactice care au arătat o dată în plus frumuseţea etno-folclorică ucraineană, precum şi preşedinţilor filialelor şi organizaţiilor locale ale UUR pentru contribuţia şi implicarea deosebită în promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor cu orice prilej.

Consider că este de datoria noastră, a tuturor, să facem eforturi în continuare, pentru a stimula implicarea tinerilor în activităţi specifice, de a ne conserva şi face cunoscute valorile culturale, pentru a ne putea defini ca etnie şi peste ani.