Parliamentary debates

Doamna Ana Birchall:

"Promovarea produselor alimentare româneşti, o necesitate"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre necesitatea susţinerii şi promovării produselor alimentare româneşti, ca strategie pe care ţara noastră are datoria să şi-o asume pe termen mediu şi lung. Este o responsabilitate pe care o avem nu numai faţă de populaţia din mediul rural, ci mai ales faţă de generaţiile viitoare, cărora avem obligaţia să le asigurăm dreptul la o alimentaţie naturală şi sănătoasă.

Realitatea este că România are unul dintre cele mai mari procentaje de populaţie în mediul rural la nivelul Uniunii Europene. Nu este un secret pentru nimeni că ţara noastră beneficiază de unul dintre cele mai bune soluri pentru agricultură şi de un relief variat ce permite producţii diversificate. Sunt avantaje pentru care suntem pe bună dreptate invidiaţi. În ciuda atuurilor incontestabile şi unanim recunoscute, România este, din păcate, şi una dintre ţările cu cele mai mari rate de import al alimentelor din întreaga Uniune Europeană.

Am fost aleasă deputat într-un colegiu eminamente rural în judeţul Vaslui. Cunosc foarte bine problemele oamenilor care lucrează în agricultură, ştiu ce îi frământă. În ultimii ani s-au făcut progrese notabile în susţinerea agriculturii, dar eforturile trebuie continuate. Ceea ce înseamnă sprijin masiv acordat atât în etapa de producţie, cât şi în etapa desfacerii. Fiindcă degeaba vor avea agricultorii şi fermierii noştri producţii tot mai bune dacă accesul lor pe pieţele de desfacere va fi în continuare limitat.

Aşadar, actori instituţionali, factori decizionali, parlamentari, asociaţii ale agricultorilor, noi toţi trebuie să identificăm împreună acele soluţii care să asigure o penetrabilitate mai mare a produselor româneşti pe piaţa internă. Doar în acest fel vom putea beneficia la scară largă de alimente suficiente produse în România, de produse proaspete şi naturale, la preţuri accesibile. În felul acesta, vom obţine un dublu avantaj - românii de la ţară vor avea de muncă şi vor beneficia de condiţii mai bune de trai, în timp ce românii de la oraşe se vor hrăni sănătos, cu preţuri rezonabile la alimente.

Este o realitate că produsele româneşti sunt rara avis în hypermarketuri, unde taxele solicitate de retaileri sunt sufocante pentru producători. În schimb, în pieţele agroalimentare, reţelele de intermediari dictează politica de preţuri, ceea ce înseamnă că şi atunci când produsele autohtone reuşesc să pătrundă, preţurile finale sunt de cele mai multe ori foarte mari şi chiar prohibitive pentru cei mai mulţi dintre români.

Nu putem accepta ca legumele noastre, al căror gust savuros este inconfundabil, să nu mai poată fi găsite pe pieţe. Nu putem accepta ca galantarele să fie invadate de produse din carne semipreparate de slabă calitate, în condiţiile în care România are o tradiţie în creşterea animalelor. Nu putem accepta ca pieţele şi hypermarketurile să fie ticsite cu fructe aproape exclusiv din import, din moment ce ţara noastră are o capacitate enormă de producţie pe acest segment.

O vorbă împământenită spune că suntem prea săraci pentru a ne cumpăra produse ieftine. Eu aş spune că, dacă ne dorim ca generaţiile actuale şi viitoare să fie sănătoase, este obligatoriu ca produsele româneşti, proaspete, naturale şi de calitate să fie accesibile pentru cât mai mulţi români. Dacă tot avem cea mai mare pondere a populaţiei în mediul rural din întreaga Uniune, atunci haideţi să transformăm această realitate într-o oportunitate, nu într-un impediment în calea dezvoltării.

România are capacitatea, poate şi trebuie să îşi hrănească singură cetăţenii. Fiindcă adevărul este nu numai că avem resurse pentru a hrăni populaţia acestei ţări, dar am avea potenţialul să exportăm produse de calitate pe pieţe unde am fost prezenţi în trecut. Desigur, o astfel de strategie nu înseamnă că România trebuie să refuze importurile. Nicidecum. Soluţia este să importăm exclusiv acele categorii de produse alimentare unde există deficit, unde cererea este mai mare decât oferta. Să ne uităm la celelalte state ale UE care îşi apără cu dârzenie producţiile de alimente şi să învăţăm din experienţa lor. Asta înseamnă patriotism şi susţinerea convingătoare a cauzei noastre, în acord cu aşteptările românilor, fermieri şi orăşeni deopotrivă.