Parliamentary debates

Domnul Ioan Cupşa:

"Scurt tratat de abuz de dreptsau campanie de 20 milioane de euro pentru «mişcarea populistă»"

Nu am votat în favoarea propunerii preşedintelui Traian Băsescu de a organiza un nou referendum.

În calitatea pe care o am, aceea de parlamentar care exercită un mandat reprezentativ, şi nu unul imperativ, m-am simţit dator să nu sprijin un nou demers manipulator şi de rea-credinţă.

Domnul Băsescu, în cursa de recuperare a puterii politice (pentru sine şi oamenii săi), în cursa de recuperare a imaginii de "om din popor şi de-al poporului", abuzează de prerogativa sa constituţională de a organiza un nou referendum.

Abuzul de drept se consuma prin faptul că Traian Băsescu nu urmăreşte consultarea publică, ci relansarea sa politică şi promovarea propriilor oameni prin dezbateri populiste despre referendum. Abuzul de drept se realizează prin sabotarea unui demers legal de revizuire a Constituţie şi prin folosirea dreptului de a organiza un referendum consultativ pentru a pune presiune, a şantaja puterea politică şi Curtea constituţională (a se vedea afirmaţia făcută de domnul Băsescu că va organiza sau nu şi va stabili data organizării referendumului în funcţie de ceea ce vor decide acestea în imediata perioadă de timp.)

A exercita un drept nesocotind scopul său social, nesocotind scopul în vederea căruia a fost recunoscut de lege, este chiar definiţia abuzului de drept.

O obligaţie cetăţenească fundamentală este aceea de a exercita drepturile cu bună-credinţă. Cetăţeanul Băsescu, pentru că preşedintele ţării este în mod esenţial cetăţean al ţării pe care vremelnic o conduce, nu respectă această obligaţie generală şi esenţială. Domnul Băsescu este un jalnic cetăţean, lipsit fiind de respect pentru lege şi morală.

Care este scopul acestui demers păgubos pentru români? Cu puterea mea de înţelegere şi ţinând cont şi de părerile exprimate de către cei pe care îi respect, încerc să desluşesc scopurile urmărite.

1. Organizarea unui nou referendum ocazionează o campanie electorală sui generis pentru Mişcarea Populară, astfel (cu ocazia aşa-ziselor dezbateri) "oamenii preşedintelui" vor apărea şi-şi vor face campanie pe teme populiste, evitând, desigur, temele sociale şi economice, căci pe aceste domenii nu mai au nimic de spus. Toată dezbaterea pe tema referendumului băsescian va fi de fapt o adevărată "campanie electorală", care va fi plătită de toţi cetăţenii români, estimată la un cost de aproximativ 20 milioane de euro.
2. Preşedintele vrea să saboteze organizarea referendumului de revizuirea Constituţieiprin organizarea unui alt referendum, la interval mic de timp, creând astfel confuzie şi încercând să-i determine pe cetăţeni să nu mai participe şi la un al doilea referendum, "votare" care se va desfăşura la un interval de timp foarte scurt faţă de primul. Această confuzie şi repetare pot şi vor determina absenteism de la referendumul de revizuire a Constituţiei.
3. Preşedintele foloseşte acest referendum ca mijloc de presiune, ca şantaj politic îndreptat împotriva puterii politice actuale şi a Curţii Constituţionale, Domnia Sa afirmând incert că va organiza sau nu un referendum şi că va stabili data lui în funcţie de proiectul de revizuire a Constituţiei pe care-l va adopta Parlamentul, respectiv de deciziile Curţii Constituţionale privitoare la Legea referendumului şi la Legea de revizuire a Constituţiei.
4. reşedintele este de rea-credinţă, deoarece a declarat cu toată convingerea că va cere boicotarea referendumului de revizuire, dacă nu se va ţine cont de voinţa exprimată de români la referendumul din 2009. Dincolo de faptul că referendumul din 2009 a fost un abuz şi un mod al lui Traian Băsescu de a se folosi de nemulţumirea populară în interes propriu, solicitarea preşedintelui privind unicameralismul este utopică, întrucât Curtea Constituţională a României s-a mai pronunţat asupra acestui aspect, când PDL a propus un proiect de lege pentru modificarea Constituţiei şi care prevedea un Parlament unicameral. Răspunsul de atunci al Curţii Constituţionale, cuprins în Decizia nr. 799/2011, a fost acela că bicameralismul este structura care trebuie urmată, pentru că aceasta este consacrată din 1864, prin Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris al domnitorului AL. I. Cuza. Parlamentul bicameral a continuat să existe în Constituţiile din 1866, 1923 şi 1938, fiind întrerupt doar în perioada regimului comunist, când a fost înlocuit de Marea Adunare Naţională, iar imediat după Revoluţia din 1989 a fost consacrat, din nou, parlamentul bicameral, în forma în care există şi azi.
5. Referendumul este inutil, în acest sens există o decizie a Curţii Constituţionale din 2011, curte care s-a pronunţat pe un proiect pentru modificarea Constituţiei, în sensul în care cetăţenii să nu poată fi consultaţi prin referendum pe probleme ce ar duce la revizuirea Constituţiei. Conform CCR, aceştia decid cu privire la Constituţie doar la referendumul pentru adoptarea acesteia, neputând fi întrebaţi de două ori pe aceleaşi teme. Decizia Curţii Constituţionale nr. 779 din 17 iunie 2011: "Curtea apreciază necesară completarea dispoziţiilor art. 90 alin. (1), în sensul exceptării de la referendumul cerut de preşedinte a problemelor de interes naţional, care, aprobate prin exprimarea voinţei poporului, ar impune revizuirea Constituţiei. Prin eliminarea acestei posibilităţi s-ar evita o dublă consultare a poporului pentru una şi aceea şi problemă".

Mă întreb, retoric, dacă statul de drept mai înseamnă ceva pentru domnul Băsescu şi "oamenii săi"?

Consider că statul de drept reprezintă materializarea principiuluisupremaţiei legii, "cheie de boltă" a Constituţiei oricărui stat modern, iar problema revizuirii Constituţiei e o problemă eminamente politică şi, în consecinţă, trebuie soluţionată de participanţii la revizuire, respectiv Legislativul şi cetăţenii, care prin referendum vor decide cu privire la modificările aduse Constituţiei în acord cu voinţa lor. Faptul că propunerea preşedintelui privitoare la referendum a fost respinsă de Legislativ este un important punct de vedere al reprezentanţilor poporului, de care preşedintele şi cei care îi sunt fideli ar trebui să ţină seama în continuare.

Demersul preşedintelui nu este altceva decât un abuz de drept, un demers populist care tratează cu lipsă de respect Constituţia, Deciziile Curţii Constituţionale şi Legea referendumului. Preşedintele Băsescu tratează cu lipsă de respect şi poporul român atunci când încearcă să ne manipuleze, pentru a-şi realiza meschinele-i planuri.

Credşi afirm, cu regret pentru noi (deoarece acest eşec ne afectează pe toţi), că domnul Băsescu eşuează în a-şi exercita rolul său de preşedinte, aşa cum eşuează în calitatea sa de cetăţean .

Conchid cu tristeţe şi cu oarece urme de mânie (exagerând bineînţeles, aţa cum noi obişnuim să o facem):

"La cât rău ne facem noi înşine, noi, românii, la ce ne mai trebuie duşmani... ?!"