Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Adrian Croitoru, PDSR.

Domnul Mircea Adrian Croitoru:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum vă amintiţi, în şedinţa plenului Camerei Deputaţilor din 4 martie, anul acesta, s-a solicitat ca iniţiativa PUNR privind modificarea Legii nr.17 să fie discutată şi adoptată în procedură de urgenţă. Prin votul negativ al reprezentanţilor partidelor din coaliţie, s-a respins procedura de urgenţă, urmând ca respectiva iniţiativă să fie discutată în regim normal, respectiv într-un termen destul de lung.

Pe orice om avizat sau interesat, această hotărâre l-a surprins, având în vedere şi faptul că pe 8 aprilie 1999 expiră termenul până la care contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe sunt valabile, deci, acesta, 8 aprilie, fiind termen de decădere.

Se cunoaşte de toată lumea că dispoziţiile acestei legi afectează un segment important al populaţiei ţării, dar şi aşezăminte social-culturale de învăţământ, partide politice, sindicate, organizaţii neguvernamentale, aspect care, corelat cu termenul de 8 aprilie, creează imaginea necesităţii stringente a soluţionării pe cale legală a problemei.

Există, în acelaşi timp, depusă la Senat, o altă iniţiativă aparţinând PDSR-ului, care propune prelungirea contractelor de închiriere pe o perioadă de încă 5 ani.

Ca de fiecare dată după noiembrie 1996, soluţionarea problemelor vitale, ca importanţă şi stringente ca termen, pentru ţară, este tergiversată din cauza punctelor de vedere diferite sau divergente ce le au formaţiunile politice ce constituie coaliţa majoritară, puncte de vedere la baza cărora se află, din păcate, de cele mai multe ori, interese personale sau de grup şi în nici un caz interesele generale, cum se afirmă de către reprezentanţii acestor partide.

Este cu atât mai surprinzătoare poziţia acestor partide din arcul guvernamental faţă de problema locuinţelor, cu cât în campania electorală din 1996, fie nu s-a pomenit nimic despre aceasta, fie s-a manifestat, din păcate în cuvinte, o grijă deosebită faţă de chiriaşi, fiind problema înscrisă inclusiv în celebrul Contract cu România.

Ne punem şi vă punem întrebarea: oare nu a suferit destul majoritatea populaţiei ţării prin scăderea drastică a nivelului de trai, inclusiv prin lipsa oricărei speranţe de redresare? De ce se întreprind în continuare măsuri menite să creeze panică, nesiguranţă şi teamă în rândul populaţiei?

Se consideră, oare, că soluţionarea problemei locuinţei se asigură în România prin scoaterea în stradă a chiriaşilor, în majoritate cu venituri modeste şi restituirea imobilelor, în general, şi a locuinţelor, în special, unor proprietari aşa-zişi de drept?

Sugerăm că ar trebui să ne gândim la reluarea construcţiei de locuinţe, acţiune care, pe lângă asigurarea de case pentru oameni, prezintă şi o serie de alte avantaje economice, sociale. Avem suficiente acte normative ce pot asigura declanşarea acestui proces.

Poziţia noastră, exprimată în repetate rânduri de liderii PDSR, precizează soluţionarea problemei ţinând seama inclusiv de interesele chiriaşilor, a căror soartă nu ne poate fi indiferentă.

Sperăm că naţiunea .....

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Timpul! Timpul!

Domnul Mircea Adrian Croitoru:

Sperăm că raţiunea va învinge şi că termenul de 8 aprilie, anul curent, prevăzut în Legea nr.17/1994 va fi prelungit prin adoptarea uneia dintre cele două iniţiative mai sus prezentate, asigurând liniştea chiriaşilor şi inclusiv evitarea unui mare număr de procese interminabile şi costisitoare.

Vă mulţumesc.