Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Anghel Stanciu. Se pregăteşte domnul deputat Petru Şteolea.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Protestul corpului profesoral din universităţile României ne determină astăzi să formulăm, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, prezenta scrisoare deschisă adresată domnilor: prof.univ.dr.Emil Constantinescu, preşedintele României, prof.univ.dr.Petre Roman, preşedintele Senatului, prof.univ.dr.Radu Vasile, prim-ministru, prof.univ.dr.Andrei Marga, ministrul educaţiei naţionale.

Stimaţi colegi,

Fiecare dintre noi, cei de la catedră, am sperat, indiferent de apartenenţa politică, că prezenţa în fruntea ţării a unor colegi de ai noştri va determina impunerea rigorii ştiinţifice în respectarea căilor de ieşire a ţării din criza social-economică şi chiar morală.

Am sperat, stimaţi colegi, că, schimbând catedra cu înaltele pupitre de comandă ale societăţii româneşti, veţi impune în practică sintagma "învăţământul este prioritate naţională", nu ca o prevedere imperativă a Legii învăţământului, ci ca o convingere profundă a propriei dumneavoastră conştiinţe că, fără educaţie şi instrucţie, temelia oricărei societăţi, indiferent de eticheta ideologică, va fi şubredă, instabilă şi fără perspective durabile.

Abandonarea cunoaşterii, ca pârghie şi proces a evoluţiei noastre, promovarea efemerului, prin inversarea valorilor perene ale stratificării societăţii, bazate pe competenţă reală, duc clar la involuţie, pe care suntem convinşi că nu doriţi să o promovaţi, dar, practic, o implementaţi prin desprinderea de realitatea concretă a societăţii româneşti. Aţi abandonat raţiunea, de dragul unei tentaţii trecătoare – puterea. Or, stimaţi colegi, puterea adevărată, care v-a propulsat în jilţurile puterii, a fost prestigiul pe care l-aţi câştigat la catedră, pe care, acum, cu profund regret constatăm, aţi abandonat-o. A-i scoate în stradă pe colegii dumneavoastră, profesori universitari – circa 7.500, ce reprezintă 0,04% din populaţia României, formatorii adevăratei elite a ţări, prin refuzul plăţii unor salarii, şi aşa indecent de mici, de circa 2,3 milioane, constituie, efectiv, stimaţi colegi aflaţi vremelnic la timona României, o impardonabilă insultă adusă inteligenţei acestui popor.

400 de miliarde, faţă de miliardele furate sau strecurate în buzunarele unor neica nimeni, cocoţaţi, prin coterii şi linguşeli, în funcţii, prin disfuncţii de comportament şi moralitate, reprezintă nimicul pentru care colegii noştri, întru ruşinea noastră, stau cu pancardele în faţa Guvernului, spre a le cerşi.

Este drept, corect şi cinstit, domnilor profesori formatori ai României de mâine, să facem, prin diferenţa noastră politică, din colegii noştri, o masă amorfă de cerşetori?! Răspunsul, şi sunt convins că sunt în asentimentul domniilor voastre, este categoric nu. Este şi motivaţia acestei scrisori deschise, prin care vă solicităm imperativ să stopaţi de urgenţă acest spectacol degradant al prezenţei în stradă a profesorilor universitari care solicită plata unor drepturi legale, ele însele degradante, vizavi de salariile directorilor de regii, pe care tot ei i-au şcolit, spre a se evita, dacă mai este posibil, degradarea accentuată a statutului social al dăscălimii române.

Cu speranţa şi încrederea că sunteţi încă aceiaşi împătimiţi susţinători ai rolului prioritar al educaţiei şi instrucţiei în reformarea societăţii româneşti şi veţi acţiona în consecinţă, vă asigurăm de alesele noastre sentimente.

Prof.univ.dr.ing. Anghel Stanciu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Mihail Nică (din sală):

Îmi pare bine de cunoştinţă!