Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregăteşte domnul Pavel Târpescu.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică o să mă refer la taxe şi administrarea acestora fără impact economic.

Într-o recentă vizită parlamentară în străinătate, am constatat cu surpindere că la vama Giurgiu, traficul de persoane şi de mărfuri nu numai că este foarte scăzut, dar la nivelul la care se desfăşoară, vama pare pur şi simplu pustie sau părăsită.

La o diferenţă de patru zile şi la ore diferite, pe traficul de persoane am constatat că microbuzul parlamentar a fost singura maşină care a trecut prin formalităţile de frontieră.

Încercând o explicaţie, am identificat câteva aspecte care ar trebui să intereseze guvernul Năstase, mai ales dacă dorim ca România să devină o ţară atractivă măcar pentru tranzitul de mărfuri şi de persoane dacă nu ca destinaţie.

Traficul de persoane a scăzut, în câţiva ani, de la peste 10.000 de persoane pe zi, la ceva peste 100, iar numărul de TIR-uri vămuite de la 200-240 pe zi, la 80-100.

Cauzele se cantonează în birocraţia exagerată întreţinută de numărul impresionant de reprezentanţi ai instituţiilor statului, fiecare făcând un control specific şi separat în puncte fizice diferite, precum şi cele 5-6 taxe care se percep, de asemenea, separat la diferite ghişee. Cum acestea se percep în lei, fiecare ghişeu este dotat şi cu un birou de schimb valutar.

Terminarea conflictului din Iugoslavia a acaparat tot traficul de tranzit dinspre Orient spre Europa Occidentală nu neapărat prin stabilizarea zonei cât mai ales prin organizarea de la vămile proprii, introducerea unui birou unic de percepere cumulată a tuturor taxelor necesare, în valută şi monedă naţionaă, în mod operativ, folosindu-se infrastructură fizică şi administrativă optimă.

În plus, se mai adaugă şi nivelul competitiv al taxelor, substanţial mai mici decât cele impuse de România, în baza principiului că nu nivelul taxelor aduce venituri la buget, ci numărul de contribuabili, care sunt motivaţi să le plătească.

Iată, domnilor, că după ce s-a modernizat Vama Giurgiu, ceea ce impresionează nu este animaţia ci pustietatea, iar ceea ce surprinde nu este orientarea de piaţă care să atragă traficul care, la rândul lui, să contribuie la încasări reale de taxe şi tarife, ci abordarea pur administrativă, de frumoasă vitrină într-un pustiu bine asfaltat şi cu gherete şi clădiri funcţional, chiar moderne, însă locuite doar de reprezentanţii instituţiilor implicate în controlul la trecerea frontierei.

Concluzia este evidentă: neeconomicul ne călăuzeşte în continuare. Avem o listă de taxe şi tarife bine garnisită şi pe cei pregătiţi să le încaseze, dar nu avem clienţi şi, evident, nici încasări la buget.

În onestitatea celor care lucrează în Vama Giurgiu ca funcţionari ai statului, întrebarea cât mai pot fi bugetate acese locuri de muncă este legitimă şi îngrijorătoare, lipsa de încasări devenind şi o problemă a acestora. Ce ar trebui să se întâmple cu cei care manifestă atâta inflexibilitate şi lipsă de orientare de piaţă, dar care periclitează cu bună ştiinţă încasările statului şi chiar nişte locuri de muncă?

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.