Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Borbély László. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

La sfârşitul săptămânii trecute, am aniversat o dată tristă în istoria oraşului Tg.Mureş. Au trecut 14 ani de la evenimentele sângeroase din martie 1990. A fost primul conflict interetnic din zonă, înaintea războiului din Iugoslavia, înainte de Kosovo. A fost o încercare de pogrom născocit de unii, care, după evenimentele din decembrie 1989, şi-au simţit clătinându-se poziţia lor, poziţie care a fost câştigată de multe ori nu datorită competenţei. Există un document din 1986, din Arhivele Partidului Comunist, care analizează structura etnică a populaţiei din Tg.Mureş. Pe atunci, erau circa 62% maghiari. Asta îi îngrijora pe unii. Şi apare, astfel, în acest material, propunerea ca, pentru a echilibra din punct de vedere etnic oraşul, ar fi nevoie să se mute în Tg.Mureş circa 7.200 de familii de români, ceea ce înseamnă circa 21.000 de persoane.

În ianuarie şi februarie 1990, au fost valuri de diversiune, în care s-a vehiculat ideea că maghiarii ar dori ruperea Ardealului, că i-ar goni pe copiii români din şcoală şi alte asemenea scorneli. Comunitatea maghiară a răspuns la aceste provocări printr-o manifestare, cred eu, fără precedent în istoria postdecembristă, o manifestare paşnică, o procesiune de circa 100.000 de oameni pe străzile Tg. Mureşului, un şir neîntrerupt de oameni care, fără să scoată un cuvânt, au defilat cu o carte şi o lumânare în mână demonstrând pentru apărarea culturii şi identităţii naţionale a comunităţii maghiare. Dar provocările au continuat. Totul a culminat prin agresarea unora care au vrut - horribile dictu - să afişeze, la o farmacie din oraş, şi inscripţionarea în limba maghiară. A urmat ceea ce se ştie: oameni manipulaţi, minţiţi, dirijaţi. Bilanţul a fost tragic: 6 morţi, circa 300 de răniţi. Întreaga democraţie din România a fost în pericol. Şi nu a fost singura diversiune în acea perioadă. Au urmat mineriadele. Naţionalismul, cartea etnică au fost câţiva ani o armă eficientă în campaniile electorale, în discursul electoral al mai multor partide politice.

E nevoie de iertare dar ne este mai greu să iertăm. Din fericire, rănile au început să se cicatrizeze. Am ajuns în situaţia în care unora, mai ales generaţiei tinere, nu le vine să creadă că, din cauza unei inscripţii bilingve, două comunităţi pot să ajungă la conflicte sângeroase. Încetul cu încetul, am ajuns în situaţia în care avem inscripţii bilingve în mai mult de 1.000 de localităţi şi a intrat în cotidian această problemă. Comunitatea maghiară din România are unele instituţii proprii, problema retrocedării proprietăţilor are asigurat cadrul legislativ, chiar dacă s-a întârziat foarte mult. Am devenit mai înţelepţi.

Trebuie să fim solidari în a nu îngădui niciodată să se repete martie 1990, nici la Tg. Mureş, nici în altă parte. Astfel, vom putea să păstrăm şi să dezvoltăm ceea ce am obţinut împreună în aceşti ani şi atunci, poate, peste ani, şi uitarea se va aşterne peste aceste evenimente atât de dureroase în istoria noastră comună. Aşa să fie!

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.