Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Ion Mocioi.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să îmi îngăduiţi în prima parte a declaraţiei mele să răspund la prima povestioară a domnului Borbely, "Aşa este la noi". Aşa a intitulat-o dânsul. Eu îi voi răspunde cu o povestioară "Aşa sunteţi voi".

Eu sunt dintre cei care au făcut parte din prima clasă românească de la Bolyai din Târgu Mureş şi vreau să vă spun că acolo, în liceu, am convieţuit cum nu se poate mai bine cu elevii şi profesorii maghiari. A fost pentru atunci, poate şi pentru astăzi, un model de convieţuire. Acum, lucrurile nu mai stau aşa. Lumea s-a separat datorită presiunilor politice şi intereselor străine. Astăzi, maghiarii se delimitează de comunitatea românească, năzuiesc spre autonomie de toate felurile, numai cu românii nu încape vorbă.

Acum, voi trece la obiectul declaraţiei mele de astăzi.

Această declaraţie politică mi-a fost inspirată şi provocată de o scrisoare deschisă a sindicatului jurnaliştilor din judeţul Bistriţa Năsăud şi, de ce nu aş spune-o direct, şi de situaţia mass-mediei româneşti, care nu se bucură de o libertate deplină în societatea noastră pretinsă declarativ democratică şi cu o economie de piaţă funcţională.

Eu nu ştiu dacă presa într-o ţară cu democraţie evoluată este prima sau a patra putere, dar dau toată dreptatea marelui istoric, scriitor şi om politic Mihail Kogălniceanu care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, vedea rolul presei în dezvoltarea civilizaţiei omeneşti identică cu rolul locomotivei cu aburi în dezvoltarea tehnicii şi tehnologiei de atunci.

Apreciind astfel rolul presei, observăm cu amar că Televiziunea Naţională şi Societatea Naţională de Radio, ca şi televiziunile private sunt tare dependente de regimul Iliescu - Năstase, pe care îl laudă şi îl piaptănă de ţi-este mai mare sila de audio-vizualul românesc.

În cazul posturilor naţionale şi a televiziunilor comerciale, este greu să vorbeşti de echidistanţă, de respectarea legilor şi a deontologiei profesionale pentru că cei din conducere se străduiesc peste măsură să laude Puterea PSD-istă şi pe preşedintele PSD-ului în scopul menţinerii posturilor pe care le ocupă.

Jurnaliştii obişnuiţi care ar dori să înfăptuiască o ziaristică cinstită sunt ameninţaţi fie cu demiterea, fie cu diminuarea salariului pentru că este de unde să aleagă alţi ziarişti şi probabil nu este neapărat ca aceştia să aibă prea multă şcoală şi conştiinţă.

Marile cotidiene combat şi ele conform intereselor pe care le au marii patroni ai acestora şi este uşor de văzut direcţia de atac de pe prima pagină încă, fără să mai cântăreşti cantitatea şi calitatea reclamelor.

Pe plan local, la nivelul judeţelor, municipiilor şi oraşelor, rolul mass-mediei este în general puţin deviant. Totuşi, tendinţele de la centru se fac uşor simţite. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat de scrisoarea deschisă a sindicatului ziariştilor din Bistriţa Năsăud că reclamă salarii decente pentru angajaţii din presă, ceea ce este firesc. Cu un salariu net de 2.500.000 de lei sau de 3.000.000 de lei nu se poate face muncă cinstită: "Este sub demnitatea şi nivelul de supravieţuire a unui jurnalist".

Această luptă sindicală la nivel de protest şi-a găsit replica din partea conducerilor, şi citez din nou: "Ori îţi dai demisia din sindicat, ori te dăm noi afară din serviciu."

Dacă aşa stau lucrurile, atunci ce să mai zicem de comportamentul patronilor în general, care folosesc munca la negru şi care obţin profituri nedemne din exploatarea inumană a forţei de muncă?

Mai are lucrătorul din presă curajul de a dezvălui anormalul, de a prezenta corect situaţia, când patronul în cauză plăteşte reclama la ziarul pe care jurnalistul îl deserveşte?

Sigur, în această situaţie este uşor să racolezi şi să asmuţi pe unii ziarişti mai nevoiaşi fie împotriva unor rivali politici ori împotriva unor autorităţi locale pentru că presa este liberă, nu-i aşa?

De ce nu se acţionează, pentru că se poate, în interesul naţional şi al democraţiei pe toate căile - legislativ, executiv şi în justiţie, pentru ca într-o Românie liberă să avem o presă liberă şi o democraţie care să ne deschidă porţile Europei şi ale lumii?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.