Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Petru Lakatos. Fiind de la 8,30, am dat întâietate colegului dumneavoastră.

Domnul Lakatos Petru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

"15 Martie, Ziua naţională a maghiarilor de pretutindeni."

Am utilizat această sintagmă, care, în sfârşit, apare şi în majoritatea mijloacelor de comunicare în masă din România, în locul expresiei "Ziua naţională a Ungariei", întrucât, atât din punct de vedere istoric, cât şi al realităţii contemporane, este mai atotcuprinzătoare.

15 Martie, deci, ziua izbucnirii revoluţiei din 1848 la Pesta, a devenit simbolul libertăţii. Maghiarimea, de la Los Angeles la Sydney, de la Stockholm la Capetown, consideră şi trăieşte această zi ca sărbătoare naţională, începând cu anul 1860, dar numai din 1991, în baza hotărârii Parlamentului ungar, devine oficial Ziua naţională a Republicii Ungare.

În regimurile comuniste din Ungaria şi din România, de multe ori istoria a fost trunchiată, falsificată, iar sfintele idealuri ale zilei de 15 Martie denaturate sau utilizate în scopuri politicianiste. Din păcate, în anul de graţie 2006, asistăm din nou la încercări de acest gen, care seamănă cu practica des utilizată în regimul ceauşist. Atunci, mulţi care doreau să călătorească în occident au fost obligaţi să semneze un angajament la securitate, alţii, ca să poată cumpăra un kilogram de carne de porc, trebuiau să plătească şi un borcan de ghiveci.

Recunosc, pentru traseişti politici, pentru aşa-zişi "lideri" ai partidelor de buzunar, fără o doctrină coerentă, sau pentru unicul conducător al Partidului România Mare, Ziua naţională a maghiarilor de pretutindeni este un prilej minunat de a ieşi în public, în speranţa acumulării de capital politic. Dacă la această categorie a demagogilor s-ar face nominalizări, ca la Premiile Oscar, de la Jozséf la Cosmin, de la Enö la Vadim, mulţi ar aştepta cu sufletul la gură premierea.

Aşa cum oamenii cu bun simţ din această ţară nu ar fi de acord ca la slujba de Înviere o înaltă faţă bisericească să revendice un imobil retrocedat sau ca la 1 Decembrie sindicatele să organizeze marşuri de protest pentru majorări de salarii, altminteri necesare şi îndreptăţite, nici eu nu pot fi de acord cu următoarele: transformarea sărbătorii Zilei naţionale a maghiarilor de pretutindeni în acţiuni revendicative; ameninţarea cu contrademonstraţii, răspândirea de zvonuri alarmiste privind concentrarea de tancuri şi blindate, pe de o parte, şi fluturarea pericolului iminent la adresa integrităţii statale, pe de altă parte; expresii de genul: "Să-şi serbeze ziua naţională maghiarii, sârbii, şvabii în casele lor, ca homosexualii, nu în locuri publice!"

În schimb, sunt de acord cum se respectă între ei românii şi maghiarii din Bihor pe 15 martie şi îl invit, cu această ocazie, pe preşedintele ţării, Traian Băsescu, mâine, la Oradea, ca să se convingă de acest lucru.

Sunt de acord şi voi milita în Parlamentul României pentru legiferarea dreptului minorităţilor la autonomie culturală, pentru o reală autonomie a administraţiilor publice locale, pentru şanse egale tuturor cetăţenilor acestei ţări. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.