Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of April 17, 2007
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.54/2007
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of April 17, 2007 |
Sittings of the Chamber of Deputies of April 17, 2007
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.11 | Ştefan Baban - declaraţie politică intitulată "Majoratul generaţiei '89"; | ![]() |
||
| ................................................ | |
|
|
Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Ştefan Baban. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Majoratul generaţiei '89" Intrarea României în marea familiei europeană, văzută de cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri ca punctul terminus al unui greu şi dureros proces de tranziţie spre economia de piaţă şi automat spre proprietate, nu a însemnat deloc soluţionarea automată şi eficientă a marilor probleme cu care ne-am confruntat în cei 17 ani de tranziţie şi, de ce nu, cu care ne vom mai confrunta, până la finalizarea procesului democratic. Şi aceste lucruri sunt vizibile, atunci când suntem nevoiţi să luăm în calcul diferenţele dintre nevoile românilor şi aspiraţiile lor, defazajele dintre valorile şi principiile proclamate şi moravurile, comportamentele şi practicile cotidiene. Dacă până acum am disecat partea economică a societăţii autohtone, aflată într-o profundă şi staţionară democraţie, este timpul să analizăm şi factorul uman, caracteristic acestei perioade, cu referire directă la cei ce s-au născut în 1989 şi care, stupefiant, acum se află la vârsta majoratului. O generaţie născută, crescută şi educată în anii tranziţiei, o generaţie pentru care fosta orânduire este doar ficţiune, iar lipsurile şi constrângerile părinţilor sunt doar evocări istorice (deja!!!). Aceşti copii sunt profund marcaţi de ruptura dintre totalitarism şi democraţie, şi asta datorită lipsei comparaţiilor faţă de perioada anterioară în ceea ce priveşte statutul şi rolul lor social. Generaţia libertăţii noastre se dovedeşte a fi mai puţin tributară reminiscenţelor din gândirea părinţilor lor, crescuţi, maturizaţi şi îmbătrâniţi într-o orânduire total necunoscută lor, dar şi diferenţelor de opinii create de un aşa zis mod de viaţă capitalist, insuficient asimilat şi asumat de majoritatea românilor de peste 35 de ani. În schimb, pentru aceşti copii ai libertăţii, valoarea supremă în viaţă este banul, fapt care se reflectă şi în modul tacit şi făţiş de refuz faţă de studiu, de responsabilitatea muncii, preferând formele rapide şi nu întotdeauna legale, de succes facil, aşa zisele "vip-uri" prezentate de mass-media, care excelează prin frivolitate, superficialitate şi egoism, plini de bani şi avuţii, fiind modul de urmat în viaţă! Tinerii aparţinând acestei generaţii nu apreciază decât aspectele exterioare ale prestigiului social, nu se formalizează în raport cu obligaţiile ce le revin din punct de vedere profesional şi interuman, nu se simt angajaţi în nici un fel faţă de această ţară, îmbrăţişând din plin varianta imigrării şi afirmării profesionale şi intelectuale în străinătate, patriotismul fiind o chestiune învechită. Neîndoielnic, toate acestea sunt rezultatul avatarurilor trecerii de la vechea orânduire colectivist-egalitară la o societate permisivă, cu o concurenţă acerbă în toate planurile, în care inegalităţile de venituri, de statut, cele legate de ascensiunea pe scara socială sunt frapante şi frustrante. Ei nu pot fi învinovăţiţi că nu arată şi nu gândesc la fel ca părinţii lor, care au suportat cu stoicism şi umilinţă şocul tranziţiei şi toate răsturnările de valori şi de certitudini din ultimii 17 ani. Ei sunt produsul unei epoci care nu le oferă armele eficiente pentru a riposta şi învinge într-o societate concurenţială, în care banul, succesul social, ostentaţia consumistă sunt valorile celebrale şi râvnite, în vreme ce învinşi în această cursă a vieţii, care mai cred încă în valorile morale, sunt sortiţi automat dispreţului. Şi, totuşi, viitorul generaţiei '89 nu este deloc sumbru deoarece au un atu unic şi reale şanse de salvare: integrarea europeană. Fie că vor trăi în această ţară, fie că vor emigra, aceşti tineri vor suferi un inerent proces de transfer de norme şi valori culturale de la comunitatea autohtonă la cea europeană şi invers, proces modelator şi moderator pe termen lung a personalităţii lor. Şi astfel fiind integraţi, poate vor reuşi să integreze şi această ţară, care totuşi în străfundul sufletelor lor, reprezintă "Acasă"! Vă mulţumesc pentru atenţie. |
|
|
Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat. |



