Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Doamna preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Maximă prudenţă spre zona euro!"

Leul, moneda noastră naţională, a împlinit în aprilie acest an, 140 de ani de la apariţia ei pe piaţa statului român. Cu acest prilej, moneda naţională s-a aflat în atenţia tuturor specialiştilor, începând de la analiştii financiari şi terminând cu autorităţile financiare şi bancare din România, deoarece anul 2014 reprezintă anul în care se va trece la euro. Polemicile nu au avut cum să nu apară, deoarece o hotărâre atât de importantă cum este renunţarea la moneda naţională a românilor, simbolul suveranităţii financiare a statului unitar român, în favoarea introducerii monedei euro, nu se ia doar pentru că suntem membri ai U.E., ci pentru că deja, în 2014 ne considerăm europeni, integraţi în standardele şi normele comerciale, monetare şi financiare ale pieţei comune europene.

Indiferent de păreri, aprecieri, analize pro şi contra, mai devreme sau mai târziu trebuie să ne înscriem în zona euro a comunităţii europene. Timpul pe care îl avem la dispoziţie trebuie să se constituie într-o etapă de pregătire a economiei româneşti, care trebuie să se integreze în structurile şi comportamentele pieţei unice. Concret, ar trebui să fie urmărite cu stricteţe evoluţiile economice, în special factorii echilibrului macroeconomic, prioritară fiind politica monetară şi cea bancară, pentru a stabili şi urma traseul optim care să ne ducă la trecerea la moneda unică, fără dificultăţi şi convulsii în evoluţia monetară a ţării.

Experienţa statelor care au format zona euro, dar şi a celor care au avut acces ulterior, a arătat că acestea au trebuit să îndeplinească criteriile de convergenţă ale Tratatului de la Maastricht, care impune condiţiile minime referitoare la deficitul bugetar, ratele dobânzilor pe termen lung şi datoria publică.

În cazul României, lucrurile stau şi bine şi rău: inflaţia a scăzut de la un an la altul, leul întărindu-se după mulţi ani de devalorizare îngrijorătoare. În schimb deficitul de cont curent a crescut destul de mult în ultimii ani, semn că România, deşi a fost vindecată de inflaţie, totuşi este bolnavă, acest deficit putând crea dificultăţi în drumul spre zona euro.

De aceea stabilizarea preţurilor va trebui să fie o preocupare permanentă, care să permită dezvoltarea pe termen lung a economiei, atingerea şi menţinerea criteriilor de convergenţă, toate impunând ponderare şi măsuri prudente pentru trecerea la euro! Acest pas nu este deloc simplu: data renunţării la leu şi trecerii la euro neputând fi fixată cu uşurinţă, ci doar atunci când economia românească, sistemul bancar şi cel financiar vor fi pregătite temeinic.

Având în vedere experienţa altor state membre în drumul lor spre zona euro, trebuie să ne înarmăm cu răbdare şi să nu sărim etapele necesare care să permită îndeplinirea tuturor criteriilor de convergenţă pentru ca economia să fie pregătită pentru a face faţă complet tuturor provocărilor. Până atunci, leul trebuie să rămână o monedă tare, iar bătălia pentru stabilirea preţurilor să nu înceteze nici o clipă.

Se cunosc programele iniţiale ale unor state membre ale U.E., chiar din fostul spaţiu comunist - Polonia, Ungaria, Cehia etc. - de a introduce euro până în 2010, ca apoi, în urma analizelor riguroase, să fie nevoite să amâne momentul aderării până în 2014 şi chiar mai târziu. Deci din experienţa lor putem trage o singură concluzie: nu este benefic, pentru România, să se grăbească la convertirea euro.

Iar acest lucru este confirmat de faptul că deşi iniţial au propus anul 2012 pentru aderarea la zona euro, acum au ajuns la concluzia că 2013 sau 2014 ar fi perioadele cele mai potrivite, deşi unii analişti şi politicieni, prea optimişti, indică anul 2009. Indiferent de momentul aderării la zona euro, trebuie să conştientizăm că trebuie să parcurgem toate etapele premergătoare acestei aderări şi cu mare precauţie, pentru a se evita eventualele neplăceri.

Oricum, concluzia finală este doar una: peste cel mult zece ani, adică după un secol şi jumătate de la apariţia sa pe piaţă, leul românesc nu va mai exista, fiind înlocuit cu euro!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.