Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Nicolae Popa, şi se pregăteşte domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Marginalizarea Religiei în învăţământul contemporan".

Dezbaterile asupra proiectului Legii învăţământului preuniversitar m-au făcut să constat cu regret faptul că în învăţământul liceal religia a fost elimintă dintre disciplinele de învăţământ, parte a trunchiului comun, şi a împărţit societatea românească în două tabere adverse: copii şi părinţi, pe de o parte, şi aşa-zisa societate civilă, pe de altă parte.

Trebuie să înţelegem că religia este o creaţie divină menită să deschidă omului în mod deplin perspectiva divinităţii. Religia reflectă chipul spiritual al existenţei generale, umane şi universale, reprezintă o organizare cu totul superioară a existenţei, descrie o realitate supremă şi completă a lumii, pentru toată dimensiunea existenţei sale, începând cu creaţia.

Fără îndoială, fiecare om se raportează la realitate în mod pragmatic: prin voinţă, acţiune, dar şi la nivel spiritual: prin credinţă şi atitudine. De aceea, niciun sistem educativ nu poate atinge plenitudinea în condiţiile în care marginalizează sau omite una dintre componentele ei fundamentale; o educaţie integrală presupune, pe lângă latura intelectuală, morală, estetică, tehnologică, şi o componentă religioasă. Raportul dintre aceste laturi ale educaţiei şi modul în care fiecare dintre acestea contribuie la atingerea idealului şi a finalităţilor educaţionale într-un anumit sistem social sunt precizate prin normative legale, aşa cum se doreşte în noua lege privind învăţământul preuniversitar.

Prezenţa religiei în planurile-cadru ale ţărilor din Uniunea Europeană, aşa cum este în Finlanda, Danemarca, Luxemburg, Germania, Franţa etc., unde orele de religie figurează o dată sau de două ori pe săptămână, este o realitate, o tradiţie chiar. În faţa noilor provocări ale lumii moderne, în special a terorismului şi a extremismului religios, determinat în special de interferenţele dintre populaţii cu religii şi culturi diferite, sistemele educative europene pregătesc abordări noi, cu un rol sporit al religiei, care să conducă la realizarea unor raporturi sociale favorabile, inclusiv prin valorificarea potenţialului formativ-educativ al religiei în general şi al celei creştine, în special.

Educaţia religioasă constituie un mijloc de promovare a drepturilor omului, în baza valorilor şi atitudinilor pe care aceasta le propune. Educaţia religioasă reprezintă şi un mijloc de cunoaştere a trecutului istoric şi a valorilor culturale produse de creştinism vreme de două milenii. O înţelegere superioară a religiei, a capacităţii sale formative excepţionale, prin valorile pe care le promovează, poate contribui în mod decisiv la atingerea finalităţilor pe care legea în discuţie şi le propune.

Este de mirare deci, că o lege care îşi propune, în partea sa pedagogică, un ideal şi finalităţi în concordanţă cu valorile religiei creştine, elimină disciplina religie la anii "marilor întrebări ale vieţii", ai unei înţelegeri în esenţa acesteia, la vârsta la care se poate forma o spiritualitate superioară, autentică.

Părinţii aşteaptă din partea şcolii o ofertă educaţională care să includă educaţia religioasă ca factor de apropiere faţă de adevăratele valori şi tradiţii religioase şi culturale, de echilibru faţă de asaltul nonvalorilor morale din societatea noastră şi faţă de promovarea tot mai agresivă a violenţei şi imoralităţii prin mass-media. Reprezintă deja o realitate pentru societate probleme precum recrudescenţa cazurilor de suicid la elevi, creşterea toxicomaniei şi a infectării cu HIV/SIDA în rândul tinerilor, înmulţirea alarmantă a cazurilor de violenţă în care sunt implicaţi tineri, în şcoală şi în afara acesteia, accelerarea maturizării tinerilor, în special ca urmare a vizionării de programe TV inadecvate vârstei acestora, fără o înţelegere adecvată a efectelor complexe ale sexualităţii asupra întregii personalităţi. În aceste condiţii considerăm că o educaţie religioasă la liceu poate să ofere tinerilor o înţelegere superioară asupra vieţii şi a valorii acesteia, precum şi un suport puternic pentru rezolvarea propriilor probleme.

Forma actuală a Legii învăţământului preuniversitar identifică dezvoltările din domeniul ştiinţelor educaţiei, adaptate la contexte variate de practică şcolară, drept fundamente pentru realizarea finalităţilor şcolii româneşti. În acest sens, considerăm că interesul constant al ultimilor ani pentru domeniul educaţiei religioase, atât în plan internaţional, materializat prin derularea de proiecte europene de mare anvergură, centrate pe studiul domeniului, precum şi în plan naţional, concretizat prin apariţia, în ultima perioadă, de multiple lucrări privind educaţia religioasă, didactica religiei, precum şi de alte lucrări privind cercetarea pedagogică în domeniul educaţiei religioase, elaborate de către cadre didactice universitare din domeniile pedagogiei şi teologiei, este de natură să contribuie nu numai la fundamentarea educaţiei religioase, ci şi la dezvoltarea sistemului educaţional românesc, în ansamblul său.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.