Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Beres Ştefan Vasile.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Beres Ştefan Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Titlul declaraţiei mele politice este: "Nepăsare sau neştiinţă în domeniul forestier".

Am jurat pe Biblie să respect, să fiu loial, să lucrez cu toată ştiinţa şi puterea mea pentru această ţară. Se pare că noi, cetăţeni ai acestei ţări, suntem sortiţi şi privaţi de cele mai elementare drepturi ale lumii moderne şi anume: să fim luaţi în serios, să merităm cea mai mică atenţie din partea celor care mimează la fel actul de guvernare.

Au trecut trei săptămâni de când am încercat să trag semnalul de alarmă, să atenţionez responsabilii asupra stării în care se află Fondul Forestier Naţional şi specialiştii din domeniu, care încearcă cu disperare să îl cultive, să îl menţină, cunoscând clar şi amănunţit efectele degradării şi eventual ale reducerii drastice în suprafaţă.

Nici un efect, liniştea domină în continuare în acest sector atât de important. Un cuvânt măcar, o consolare sau poate nesperatul început de strategie pentru ieşirea din criză... Nimic în condiţiile în care silvicultorii primesc salarii de mizerie, cu luni de zile întârziere.

Este primăvară, luna pădurii. Vedem, suntem martorii unor iniţiative extraordinare de campanii de împăduriri în sudul ţării, unde simţim clar, în zilele noastre, efectele dispariţiei perdelelor forestiere de protecţie. În nord, acolo unde străjuiau falnicele păduri cândva, nici măcar lucrările de împăduriri din 2008 nu sunt achitate. Mai vine în acest an omul de la ţară să te ajute din nou? Răspunsul este nu, niciodată! O muncă neplătită la timp nu poate fi interesantă pentru cei ce trăiesc după munca lor, şi nu după munca altora. Pădurea suferă în continuare...Politicienii, guvernanţii se întrec în faţa camerelor de luat vederi, sădind un arbore, zâmbind şi trecând cu vederea, cu auzul, cu simţurile înnăscute şi native pe lângă realitatea cruntă în care se află sectorul forestier.

În sud plantăm, în nord tăiem, domină haosul, lupta pentru fotoliile de catifea de directori. Profesionalismul, priceperea sunt mai mult decât nesemnificative. Tinerii care au ales această meserie de excepţie, care în zilele noastre a devenit caraghioasă, banală şi nu reprezintă importanţă, numai pe perioada cât produce bani, pe timpul şcolarizării miilor de studenţi la silvicultură, sunt fără perspectivă în domeniu. Atunci pentru ce am înfiinţat atâtea facultăţi în care se predă silvicultură?

În trei săptămâni nu s-a pomenit nici măcar odată o singură problemă din domeniu, acest sector este sortit să moară, definitiv şi pentru totdeauna. Un lucru însă uităm, că vom muri odată cu el, noi, cei care plângem la căpătâi, dar şi ceilalţi, cu toţii care răspund şi vor răspunde odată pentru degradarea şi distrugerea acestui sector atât de important. Ministrul de resort nici măcar nu se prezintă la invitaţia comisiei de specialitate pentru a da câteva explicaţii, directorul de regie, fără nici o problemă în administrarea sectorului forestier, ţine la uşă parlamentarii care ar dori să ajute, să dea ceva din experienţa lor de zeci de ani în această meserie. Dar nu e nevoie...

A rămas o singură armă, o singură posibilitate, societatea civilă, mass-media.

Fac apel cu mâna întinsă către "Realitatea", pentru realitatea zilelor noastre. Nu mă las şi nu voi lăsa să se distrugă fiinţa, viaţa, sufletul meu şi a multor altora, pădurea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.