|
Domnul Mihăiţă Calimente: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ora adevărului". La şase luni de la preluarea puterii, actuala coaliţie de guvernământ a ajuns la fundul sacului. "În prima zi de guvernare vom mări salariile profesorilor cu 50%. În prima zi de guvernare vom acorda mărirea cu 50% a pensiei celor din grupele I şi II de muncă. În prima zi de guvernare vom acorda 20.000 de euro fiecărui român care se întoarce în ţară. Avem o majoritate solidă, în jur de 70%, care va fi capabilă să legifereze tot ceea ce ne-am propus. E criză, dar actualul guvern, prin măsurile de economisire şi investiţii în infrastructură va avea o creştere de 2,5% a p.i.b.-ului." Au trecut şase luni. Realitatea e cu totul alta decât cea prezentată în momentul formării guvernului. Din măsurile preconizate, niciuna nu s-a realizat. Ba au realizat una: au dat trei milioane tuturor celor care nu au muncit din diferite motive, în aşa fel încât şi cei cu cotizaţie completă dar şi cei fără cotizaţie, au de multe ori aceeaşi pensie. Taxele nu au scăzut. Prin introducerea impozitului forfetar au renunţat practic şi la cota unică. Au obţinut, mai mult obligaţi decât de bunăvoie, un împrumut de 20 de miliarde de euro, mai mult în favoarea băncilor străine decât a economiei româneşti. Finanţarea nu a fost reluată. Investiţiile în infrastructură de 10 miliarde nu se văd nicăieri. Deficitul a ajuns la 6,5% în 6 luni. Guvernul a împrumutat de pe piaţa interbancară 9 miliarde de euro. Viteza cu care se împrumută guvernul este de 50 milioane de euro pe zi. Singura explicaţie pe care o au actualii guvernanţi este o trezorerie goală lăsată de liberali şi cheltuielile din ultimele două luni ale guvernării liberale. În prima fază poate că a ţinut această minciună susţinută, nu fără interes, şi de unii analişti. Vreau să vă aduc la cunoştinţă că trezoreria nu este un cufăr în care se lasă galbeni ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Atacurile reciproce sub centură din partea celor două partide care formează guvernul, nu ţin loc de soluţii, cel mult înseamnă aruncarea pisicii moarte peste gardul vecinului. În consecinţă, vedem că învăţământul este la pământ, iar mult trâmbiţata reformă a acestuia întârzie să apară. În sănătate, situaţia este identică. Spitalele noi preconizate de guvernarea liberală sunt pe hârtie, în timp ce medicamentele şi hrana sunt pe terminate. Salariile şi pensiile îngheţate pentru cei din partea de jos a grilei de salarizare. Grila unică de salarizare la calendele greceşti. Infrastructura rutieră pe hârtie, CFR-ul în pragul falimentului. Anveloparea blocurilor, o şmecherie de partid PD-L-istă. Armata, poliţia şi serviciile lăsate de izbelişte în pragul revoltei. Agricultura poate crede numai în vreo slujbă de resuscitare a părintelui Sârbu. Singurele reuşite sunt ale doamnelor Elena Udrea şi Ritzi care, cu bugetele celor două ministere şi ale administraţiilor locale P.D., au realizat un europarlamentar independent, EBA. Un singur lucru nu ştim şi pe care actualii guvernanţi îl ţin la secret: Quo vadis Romania Domine?
|