Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică pe care am s-o citesc se intitulează "Răspuns portocaliu la o întrebare de bun-simţ".

Am făcut greşeala să întreb omeneşte pe ministrul lalelei portocalii de la sănătate o chestiune normală într-o perioadă de criză - despre lipsa de bani pentru multe dintre activităţile care trebuie desfăşurate în domeniul sănătăţii publice şi ofeream, totodată, nişte soluţii ieftine de rezolvare a unor probleme arzătoare pentru sănătatea românilor.

Consecinţele acestei griji ale mele, manifestate prin intermediul întrebării pe care am adresat-o, au fost: ignoranţa de mare grof cu care s-a tratat întrebarea; lipsa totală de respect şi de bun-simţ manifestată faţă de un parlamentar român, prin semnarea răspunsului adresat mie de către unul dintre adjuncţii săi (asta e: în 30 de zile, domnul Cseke n-a putut semna un amărât de răspuns, pesemne că îl deranja gulaşul în stomac când se apropia de pix!); răspunsul este mai mult decât insultător.

la întrebarea mea, care era însoţită şi de trei exemple de rezolvare a unor probleme (unul dintre ele reuşind rezolvarea a peste 27 de tipuri de cancer!), în loc să mi se răspundă concret, mi s-a făcut trimitere la Legea nr. 118/2007, pentru care - citez! -: "Ministerul Sănătăţii va emite norme metodologice de aplicare" (da' până acu' ce-ai păzit, domnule ministru?), însă, atenţie mare, că iar citez, chiar din paragraful următor! -: "În prezent, la Ministerul Sănătăţii se află în curs de elaborare un proiect de lege privind modificarea Legii nr. 118/2007" (noroc că MS va emite normele de aplicare, apoi va modifica imediat legea! Tipic pentru guvernul Boc!) Partea cea mai insultătoare a fost însă nu faptul că nu s-a înţeles ce am întrebat, deşi era destul de simplu şi de concret (asta e: ca de obicei, traducere proastă, probabil...), ci faptul că eu, cel care întrebam o normalitate şi aveam curajul de a cere un răspuns concret şi în scris, am fost luat la întrebări, solicitându-mi-se mie precizări referitoare la cele pe care le întrebam! Adică, pur şi simplu am fost luat la mişto în 2 rânduri, în 3 paragrafe!!! Noroc că răspunsul se încheia cu formula "Cu stimă"... care stimă, domnule Cseke? După care dicţionar aţi folosit cuvântul? Că şi cel marinăresc e mai amabil în acest sens! Adică permiţi unui lacheu să răspundă prostii în numele tău (o fi vreun consilier, o şti mai bine ca dumneata simplul răspuns!), să mă ia la întrebări (nici măcar nu ştii relaţiile între parlament şi guvern, domnule ministru: parlamentarul întreabă şi ministrul răspunde, nu invers!), semnează în locul tău răspunsul în necunoaştere de cauză (asta e: n-a zis nimeni că guvernul Boc ar fi vreo competenţă în ceva pozitiv...), mă trimiţi la lacheul (întrucât n-a avut curajul să semneze cu numele său, o să-1 numesc generic "domnul Fekete Kukio") din coccisul culoarului, ultima uşă de lângă flexura splenică, polipul de pe scaunul de la biroul din mijloc... Probabil că ai învăţat măcar, de când eşti ministru, să semnezi în româneşte statul de plată, altfel rişti să n-ai nici măcar această satisfacţie a muncii prestate în numele acestei ţări, sectorul sănătate publică...

Am întrebat, în scrisoarea mea, de ce nu folosim, de exemplu, tehnicile de acupunctura pentru anestezii, întrucât substanţele şi aparatura de narcoză sunt destul de scumpe, iar domnul ministru vorbeşte orice oricui are chef să-1 asculte văicărindu-se oriunde că nu are bani. Dar nici la alternative mai ieftine nu se gândeşte şi nici nu-i cere adjunctului, cel care a semnat să gândească pentru el, răspunsul, nu doar să zgârie aiureli pe hârtie! Iar când e întrebat de ce n-o face, devine evaziv: că e deja (inoperabilă, bineînţeles) o lege de 3 ani, da' o să îi facă, probabil prin 2012-2020, norme de aplicare, însă o s-o modifice cât de curând. Caz în care stai şi te-ntrebi, una din două: ori nu vrea să se gândească în direcţia în care am întrebat, ori nu are cu ce să se gândească la aşa ceva. Tertium non datur, cum zicea Biciul lui Dumnezeu...

Am mai făcut greşeala să întreb despre metoda doctorului oncolog italian Simoncini, cel care, de vreo 30 de ani vindecă peste 27 de tipuri de cancer. (doar cu... soluţie de bicarbonat de sodiu!) Tratament care ar costa, zilnic, doar maximum jumătate din preţul... cazării cotidiene a bolnavului!!! 70-80 RON, cu manopera medicală cu tot! Probabil că e mai aproape vreo companie farmaceutică de domnul ministru Cseke decât suferinţa românului bolnav!

Am mai avut "tupeul" să-ntreb dacă le-a venit ideea să caute, prin dosarele de la OSIM, rezultate nevalorificate încă ale inteligenţei medicale româneşti: medicamente (chiar şi naturiste!), metode de tratament şi/sau operatorii şi alte remedii mai ieftine sau mult mai eficiente decât ce există acum în practica medicală, care să pună pe picioare un bolnav. Se pare că întrebarea a fost intraductibilă, întrucât răspunsul a strălucit prin totala sa absenţă. Asta e: o întrebare normală devine o întrebare-capcană pentru un guvern incompetent, aşa că e mai bine să se treacă peste ea cu vederea...

Mă întreb ce ar fi răspuns adjunctul ministrului dacă aş fi întrebat despre aplicarea cercetării medicale universitare româneşti, domeniu pe care UDMR-istul de la sănătate se face că-1 conduce, nu-i aşa? spre trăitul bine al poporului român...

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Şi mai am o declaraţie politică pe care voi depune la secretariatul tehnic "Estetica minciunii Guvernului Boc."